Nu trece zi sa nu mi se ceara ceva pe strada: bani de o bere, sa apar in ceva reclame la tampoane, sa donez pentru copii bolnavi de leucemie, sa ajut diversi provinciali rataciti in capitala sa stranga cheta ca sa se intoarca la ei in sat, etc etc. Si nu pot sa nu ma mir ca in fata unor astfel de manevre sunt destui oameni care pun botu’ si scot banu’. De ce? De ce dati bani unora doar pentru ca va cer? Ultima oara cand cineva mi-a cerut ceva, i-am spus ca nu am, dar poate sa-mi dea el mie. Ei bine, da! Ce ziceti de asta? In loc sa va scotociti de marunt prin buzunare, de ce sa nu incepeti si voi sa le cereti ceea ce ei va cer? ”Da-mi si mie un ban, de-o paine”… “Dar da-mi tu mie, ca nici eu nu stau pe un sac de bani si azi parca n-am chef de munca.” Si iata una bucata cetatean de etnie roma (ca tigan e scos din dictionar) uitandu-se ca bou’ la poarta noua.

Da, batranicile sarmane in continuare ma induioseaza. Dar ceilalti puturosi n-au nici o scuza. Cum eu si ceilalti adulti responsabili ne putem misca zilnic sa facem ceva constructiv pentru societate, la fel o pot face si ei. Dar nu au chef, pentru ca e mai simplu sa iesi pe strada si sa ceri fraierilor care stau minim 8 ore pe zi in alta parte decat acasa tolaniti pe canapea, sa-ti dea din buzunarele lor. Si lucrurile nu se opresc aici. Ne-am invatat drept un neam de lenesi profitori, pusi pe tiganii oriunde se poate. Vrem poze, cerem unui prieten care se pricepe, ca sa ne scoatem pe moka. Vrem un design frumos, cautam in lista, sa vedem care din cei cunoscuti ne-ar face asta pe ochi frumosi. Dorim orice fel de servicii, le cersim pe gratis. Intindem mana si chiar o fortam pe a celuilalt, ca sa obtinem ceea ce ne dorim cu minimum de efort. De fapt, cu zero efort.

Am vazut de curand, circuland pe facebook, un citat simpatic al unui web designer. Nu l-am retinut intocmai, dar incerc sa-i redau esenta: “Ca designer, veniti la mine pentru ca eu sa creez pe gratis pentru voi. Atunci, la fel de bine, si eu accept seriviile voastre pe gratis. Trimiteti-mi tot ce stiti voi sa faceti mai bine, iar eu le voi accepta bucuros. Evident, fara sa va platesc pentru ele. Ce va iese voua din asta? Experienta si faptul ca ma multumiri pe mine “. Ia sa vedem care mai cere “chestii” pe moka. Am destul loc in casa pentru creatii de toate felurile . Si in continuare voi intoarce replicile cersetorilor, cand vor mai veni cu tupeu la mine sa faca apel la bunatatea si credinta mea in dumnezeu. Sa vedem cati din cei care cer isi vor baga mana in buzunar sa-mi dea mie bani, din exces de binevointa, credinta si caritate.

Am fost nominalizata la o leapsa despre cum ma comport dimineata, cum tolerez trezitul devreme si ce metode inovative am conceput pentru a nu dormi pe mine toata ziua, asa ca voi raspunde provocarii, desi nu ma consider deloc o experta in domeniu.

Cand eram in liceu/ facultate, nu eram deloc prietena diminetilor. Vedeti ilustratia de mai sus? Ei bine aia era fata mea dimineata. Si cum nici nu-s bautoare de cafea, lucrurile evoluau cu atat mai prost. Zaceam toata ziua apatica undeva si asteptam sa ajung undeva unde sa trag un pui de somn. Deh, siestele de dupa amiaza isi spusesera cuvantul. La fel si noptile nedormite in favoarea distractiilor. Obisnuita cu trezitul pe la pranz, 7 jumate’ dimineata, spre exemplu, era ceva inuman pentru mine, o gluma proasta avand drept unic scop distrugerea starii mele fizice generale si de spirit.

Ei bine imaginati-va ca  la primul meu job trebuia sa ajung la 7 jumate’ dimineata la birou. Eram terminata, revoltata si ma simteam batuta de soarta si profund frustrata de aceasta conspiratie impotriva nevoii mele de somn, asa ca l-am schimbat cu unu care incepea la 9. Culmea, si asa muream de somn intre orele 12-15.

Daaar… Nemai fiind nevoita sa ma trezesc la ore imposibile, in timp am inceput sa devin matinala. Ma trezeam chiar de buna voie si nesilita de nimeni de la ora 8, uneori chiar mai devreme. Incepusem sa descopar, usor, usor, cat de frumos e soarele de dimineata si cat de mult ma binedispune si in plus, incepusem sa constat cat de multe lucruri pot face intr-o zi in care ma trezesc de dimineata. Si in ziua de azi, chiar in weekenduri, nu prea concep sa ma scol din pat dupa ora 9, decat daca sunt epuizata din varii motive. In general, pe al 8 sunt in picioare.

In prezent ma trezesc zilnic la 6, pentru ca actualul job o cere. Nu mi-a fost usor, initial, dar m-am obisnuit. La fel cum m-am obisnuit sa nu ma mai culc tarziu seara. In orice caz, ziua e mult mai lunga cand te trezesti devreme. Si parca si dispozitia e alta. Pe vremea cand ma trezeam pe la pranz dupa nopti nedormite, desi dormeam si 12 ore, ma simteam ca si cum 3 trenuri trecusera peste mine. De mai multe ori. Acum, desi nu dorm decat cam 7 ore pe noapte, ma simt mult mai odihnita. Si nu mai mor de somn intr-un asemenea hal intre 12-15, decat daca m-am culcat prea tarziu in seara precedenta. As zice, chiar, ca functionez destul de decent, desigur, cu exceptia serilor in care ma culc cam tarziu (mai am de lucrat la asta).

Am invatat, de asemenea, sa imi contruiesc sisteme care sa-mi organizeze treburile. Tot ce trebuie facut are propria schema de functionare, astfel ca, daca ma scoti din sistem, m-ai terminat, mi-ai daramat constructia, iar eu nu mai functionez. In nici un caz optim, oricum. Dimineata fac lucrurile intr-o anume ordine, seara pregatesc unele lucruri pentru a doua zi dimineata, astfel incat sa nu sufar si lucrurile sa fie facute. Dar sistemul a fost perfectionat in decursul a cativa ani si in nici un caz nu mi-au venit toate ideile “geniale” ca o mare revelatie peste noapte. A fost o pepetua munca de reinventare.

Paradoxal, in cativa ani m-am transformat dintr-o pasare de noapte intr-un cocos matinal . Si tot nu beau cafea.

Odata cu “marea mutare” am aflat si ce inseamna sa nu ai internet timp de aproape 2 luni, in “secolul vitezei”. Initial nu am simtit nici o diferenta. Asa ca as putea spune ca in primele doua saptamani nu am suferit deloc. Oricum nu am fost niciodata o interneto-maniaca sau dependenta si, fie vorba intre noi, nici timp n-am prea avut. Cu toate astea, dupa ceva timp am inceput sa dau de niste mici/ mari inconveniente.

1. Mi-a fost cam greu sa-mi platesc facturile. In mod normal as fi mers personal la ghiseu, as fi stat la coada si as fi platit. Dar cand ajungi sa n-ai timp nici sa iti faci unghiile, numai de umblat nu-ti arde.

2. Cand ai nevoie sa cauti diverse produse, magazine etc pentru ca ai nevoie sa cumperi ceva, e destul de greu pe telefon sau ipad. Ok, e util sa ai net si acolo, dar… ingreuneaza cautarea. Numai eu stiu cat am cautat la niste electrocasnice, magazine de chestii pentru pisici si alte dracii. Sa nu mai zic de planificatul concediului. Horror.

3. Cand te trezesti din senin cu o boala grava/nevoie de operatie si esti panicat/curios sa vezi ce ti se va intampla, ce presupune interventia, cat de rau te vei simti dupa sau ce parere au altii care au trecut prin asa ceva. Cu ocazia asta am aflat si ca unul din medicii la care fusesem trimisa avea faima de macelar prin alte clinici.

4. Internetul chiar e o mare baza de date cu informatii despre orice. E drept, printre informatiile corecte sunt o multime de prostii, dar la nevoie, daca stii sa diseminezi, gasesti ce cauti. Si sunt lucruri despre care e mai greu sa gasesti informatii in alte parti. E dragut sa mergi sa stai prin biblioteci, cand esti student si n-ai nici o alta treaba. Nu la fel de dragut e cand ai un “to do list” mai lung decat poate duce memoria ta. Eu am cam turbat fara acces la informatii pe un display mare unde sa pot citi ca lumea.

5. Internet doar pe telefon = factura mare. Alte comentarii sunt de prisos.

6. Mi-a lipsit contactul cu blogurile si paginile prietenilor/cunoscutilor, pe care obisnuiam sa le “rasfoiesc”. Practic, chiar a fost nevoie sa-l sun pe fiecare in parte, sa stam de povesti. Evident, nu aveam timp de povestit, asa ca nu mai stiu mai nimic de ei. Acum ca am timp sa-i sun, am si internet .

Nu vreau sa-mi jignesc iPhone-ul, care mi-a fost un tovaras de nadejde in aceasta perioada lunga rupta de lumea, dar am dus serios dorul internetului acasa. Nu prea merge fara. Ok, in continuare nu sunt adepta “traitului” online, dar in ziua de azi chiar nu merge fara acces la el. Vrem nu vrem, suntem interconectati. Atat de interconectati incat rupta de la “retea” nu mai functionez optim. O saptamana, doua, trei… ok. Nu mai mult. Nu pot decat sa accept ca suntem dependenti de tehnologie. Desigur, putem renunta la ea, ca nu ne-o baga nimeni pe gat, dar nu ne va merge la fel de bine. E utila. Nici nu realizam cat de utila, pana nu mai avem acces la ea.

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris pe aici, la fel cum a trecut ceva vreme de cand m-am mutat in noua casa. Nu stiu cum se face, insa, ca Internetul se incapataneaza sa-mi ocoleasca proaspata locuinta, astfel ca ma vad nevoita sa astept. Teoretic, asteptarea ar trebui sa se incheie peste maxim doua saptamani, dar cred ca-mi va plesni o vena pe frunte daca trebuie sa mai astept in halul ala de mult. Motivatia: nu exista cablu tras in zona unde locuiesc, asa ca va dura nitel instalarea. Oare vecinii mei traiesc in evul mediu, de nu si-au pus net? Sau sunt fidelizati cu totii unicul alt furnizor existent in cartier, adica Romtelecomul? Pana atunci, traiasca iPhone-ul, iPad-ul si alte i-uri minunate ale marului fermecat (Steve Jobs va fi indelung regretat).

Lasand, totusi, belelele la o parte (fiindca despre ele va voi povesti mai pe larg cand voi avea de pe ce), trebuie sa va prezint noii mei vecini, minim dubiosi. Avem asa:

- o familie numeroasa de tigani pocaiti, care asculta muzica clasica (nici vorba de manele, ba chiar le detesta) si cu niste odrasle atat de politicoase si binevoitoare, incat uneori am impresia ca am nimerit intr-o dimensiund paralela in care totul este intors cu dusul in jos. Daca n-ar vorbi atat de mult, n-ar pune atatea intrebari si n-ar fi atat de dornici sa te ajute cu orice, inclusiv racait de vopsea uscata de pe geamuri, ar fi minunat;

- o familie tanara si simpatica, dar cu o logoree atat de mare, incat ma simt ca intr-un orasel minuscul de provincie, unde toti se cunosc cu toti si barfesc ore intregi… Despre toti. Oare de ce oamenii din zona asta a Bucurestiului vorbesc atat de mult?

- o tanti batrana si relativ ursuza, care locuieste intr-o casa darapanata, are o gradina lasata in paragina, dar in aceladi timp are cei mai frumosi si mai bine ingrijiti trandafiri pe care i-am vazut in viata mea. Oscilez intre merge cu tupeu la ea sa o intreb de unde si-a procurat o asemenea minunatie de buruiana, cum o ingrijeste plus o mie de alte intrebari agasante a la tiganusii din familia de pocaiti, si a crapa de invidie ca eu n-am asa ceva;

- si nu in ultimul rand, o babuta si un mosulet iubitori de animale. Astazi, pe cand inspectam plantele din balcon, am auzit o serie cel putin bizara de injuraturi dintr-o gura de femeie batrana. Babuta se pusese pe blestemat de neamuri si boli necunoscute, intr-un mod de-a dreptul neverosimil, cine stie ce nemernic afurisit. Si fiindca ploaia de apostrofari nu mai inceta, transformandu-se la un moment dat chiar intr-un potop, gata gata sa se pravsleasca inclusiv peste propriul balcon, am scos un ochi curioasa sa vad ce soi de “lighioana spurcata” o nemultumeste atata pe batranica. Era vorba de un catel, care fugarea niste pisici prin gradina babutei. Ma intrebam atunci, de ce totusi nu-l da afara? Nu-i pacat sa irosesti atata energie injurand? In fine, pana la urma m-am plictisit de reality show, am terminat si de ingrijit plantutele si am intrat in casa. Dar curiozitatea m-a readus, dupa vreo zece minute, din nou la spionat vecini. Si ce mi-a fost dat sa vad… Babuta sedea bine merci in prispa, smotocind la caine pe care mai ca nu-l scuipase sau snopise in bataie cateva minute mai devreme. Ca sa vezi chestie, cainele era al ei .

“Talk about a love-hate relationship”.

- si uite ca m-am luat cu diverse si era sa-i uit pe vecinii de vis-a-vis, care s-au mutat intr-o frumusete de vila, dar inainte sa-si puna parchetul pe jos .

Ca tot se vorbeste atat prin presa despre vestitul scut antiracheta care va fi amplasat in proximitatea localitatii Caracal, renumita pentru inteligenta sclipitoare a localnicilor, iata cum se poate ajunge cetatean cu acte in regula, pentru cei interesati . Nu trebuie decat sa completati formularul de mai jos .

Formular tip

1.Numele: ________________ (ultimul);

2. Prenumele: (_)Vasile (_)Vasilica (_)Gheorghe (_)Gherghina (_)Ion (_)Ionica (bifati paranteza corespunzatoare);

3. Varsta: ____;

4. Sexul: ____ M _____ F _____ Nu este cazul;

5. Masura la gumari: ____ Stangul ____ Dreptul;

6. Ocupatia: (_)Gradinar (_)Posesor cazan tuica (_)Vanator (_)Fara ocupatie;

7. Numele sotiei: __________________________

8. Gradul de rudenie cu sotia : (_)Sora (_)Frate (_)Matusa (_)Var/vara (_)Fiica vitrega;

9. Numarul de copii cu care urmeaza sa locuiti: ___; Din care, ai dumneavostra: ___;

10. Numele mamei: _______________________; Numele tatalui:____________________ (Daca nu sunteti sigur, lasati necompletat);

11. Educatie: __1 __2 __3 __4 (Incercuieste ce clasa primara maxima absolvisi, si de cate ori);

12. Sunteti (_)proprietar la, sau luati cu (_)chirie gradina de zarzavat? (Bifati paranteza care se potriveste); Numarul de tigani care va sunt vecini ___; Cati butuci de vita de vie aveti plantati in curtea din fata ___; Cati butuci de vita de vie aveti plantati in curtea din spate___;

13. Carti tinute in casa: (_) cartea de imobil (_) nu am telefon (_) nu stiu sa scriu/scriu numai cand vreau io;

14. De la ce post de radio aflati ora exacta? ___Radio Craiova ____Altul;

15 Modelul si anul de fabricatie al masinii personale: 194___;  ___Cu antena ___Fara antena;

16. Aveti acasa cazan clandestin de facut tuica? (_) Da (_) Nu;

17. Daca nu, va rugam explicati: ___ De cate ori ati fost la Bucuresti? ___ De cate ori ati umblat cu minerii? ___ De cate ori ati fost cu minerii la Bucuresti?

18. Cat de des faceti baie: (_) Saptamanal (_) Lunar (_) Nu este cazul;

19. Indicati cat veti dona la urmatoarele partide/grupari: ________PRM ________PDSR ________PUNR ________PCR ________PMR;

20. Culoarea ochilor: (_) Negru (_) Negru inchis (_) Negru foarte inchis (_) Negru intens (_) Nu este cazul;

21. Ce bautura obisnuiti: (_) Tuica (_) Cocartz (_) “Matinal”;

22. Cat de departe de gradina e drumul national? (_) 1 kilometru (_)Cativa kilometri (_) nu stiu;

23. Cum va incalziti iarna? (_)foc de lemne (_)gaze (_)cu cateaua (_)nu este cazul;

24. Cum va procurati apa de baut? (_)din casa (_)o iau de la pompa (_)nu folosesc;

25. Cati ardei iuti mancati: ___ inainte de fiecare masa; ___ inainte de fiecare tuica; ___ inainte de masa si in timpul mesei; ___ in loc de masa.