Iubesc weekendurile, pentru ca imi dau ocazia ca in fiecare zi de luni sa ma intorc la birou ca dupa un concediu Ce poate fi mai frumos in ziua de azi decat sa ai timp? Timp pentru tine, timp pentru ceilalti, timp pentru leneveala, relaxare, distractie, iesit din casa, plimbat, iesit din oras sau din tara, vizitat, citit, cantat, sau orice va pofteste inima? Suna bine, nu? Inainte sa va bagati unghia in gat ca nu aveti acest timp la discretie, asa cum ati visa, si inainte sa ma injurati pentru ca eu il am (si va asigur ca nu il am sau in nici un caz in cantitatea ideala), aflati ca exista si persoane care, va vine sa credeti sau nu, nu stiu ce sa faca atunci cand au timp! Mai mult, ii face sa se simta incomod faptul ca au dintr-o data timp. Am sa va citez si un exemplu pe care l-am descoperit recent:

Eram obosita, satula, lipsita de chef, dar, daca imi luam cateva zile de concediu, ma pomeneam ca parca nu-mi gaseam locul acasa. Parca nu aveam ce face. Singurul lucru la care ma gandeam era sa imi termin treburile gospodaresti si apoi… Pur si simplu, simteam ca nu stiu ce sa fac cu timpul meu liber”.

Exemplul de mai sus nu este luat din vreo revista glossy, din vreo telenovela TV sau dintr-o emisiune gen “Din dragoste”. Este menit a ilustra imaginea de ansamplu asupra vietii post-angajare a unei vaste majoritati din societatea noastra, intr-un studiu psihologic cat se poate de serios. Citeam consternata pentru ca nu puteam sa concep ca sunt atat de multi oameni care nu stiu ce sa faca cu timpul lor.

In cercurile in care ma invart eu, aud mai mereu “n-am timp pentru tot ce imi doresc sa fac”. Uneori chiar eu ma oftic pentru ca nu reusesc sa includ in acele 24 de ore tot ceea as vrea sau mi-ar placea sa fac. Uneori pur si simplu imi doresc sa nu fac nimic toata ziua. Da, exact! NIMIC! Absolut nimic! Sa lenevesc pe canapea, sa ma uit la filme sau sa zac cu o carte in brate si atat. Fac in cea mai mare graba posibila treburile gospodaresti, pentru ca nu suport sa-mi pierd vremea cu asa ceva, stiind ca fiecare minut alocat curateniei/spalatului de rufe/etc, sunt luate din timpul meu.

Oare cum o fi sa nu ai nici un plan pentru tine? Sau sa nu poti sta pur si simplu sa te relaxezi? Sunt oameni pe lumea asta carora nu le place sa se relaxeze? Sau care nu stiu sa se relaxeze? Sunt oameni care nu au activitati care le fac placere in afara jobului? Sunt socata! Numai gandul in sine ma propulseaza intr-o inchisoare intunecoasa cu gratii reci in care mai degraba mi-as pune streangul de gat decat sa intru de buna voie.

Nu pot sa nu ma intreb: noi traim pentru a munci sau muncim pentru a trai? Pentu ca e o diferenta intre cele doua cazuri. Am cunoscut in viata mea cativa oameni “workaholici”, care pareau a trai efectiv pentru job. Erau trup si suflet pentru munca lor. Pana aici, chiar ii admiram, pentru ca eu si in cazurile de maxima implicare paream de o indiferenta crasa in comparatie cu ei. Asa ca o numeam dedicare sau pasiune. Nu vad nimic rau in a fi pasionat de munca ta, din contra! In loc sa-ti detesti jobul ajungi sa mergi cu placere la serviciu.

Dar ce faci atunci cand iti reduci intreaga ta viata la orele alea petrecute la birou? Cand te intreaba cineva ce faci in timpul liber si nu ai nimic de afirmat, e ingrijorator. La fel de ingrijorator e cand iti alienetzi prietenii si pe cei apropiati, motivand cu ocupatie. Psihologii confirma ca astfel de situatii constituie probleme demne de luat in seama, deoarece refugiul in munca se datoreaza unei nevoi acute de a fugi de propria ta viata. Sentimentul sensului si validarii pe care workaholicii il cauta in munca, ascunde o trauma cu care persoana respectiva nu se poate confrunta, astfel ca o evita. Deci nu este vorba de o simpla pasiune pentru un domeniu, ci de abandonul vietii personale scapate din frau, imposibil de gestionat.

Cum o fi mai bine atunci? Sa ai timp si sa nu stii ce sa faci cu el? Sau sa nu ai suficient timp pentru tot ce ti-ar placea sa faci? Eu aleg oricand a doua varianta, chiar daca e usor frustranta, pentru ca iti permite sa te faci util societatii, iti ofera acel venit cu care sa-ti poti satisface doleantele de consum si iti da posibilitatea sa petreci timp cu tine si cu persoanele apropiate. Cu putina grija, o buna separatie intre viata privata si cea profesionala si pastrand un echilibru intre munca si pasiunile personale, cred ca se poate, astfel, obtine un nivel ridicat de multumire. Pe cand fugind de tine si refugiindu-te in altceva, mintindu-te singur ca asta iti aduce fericirea, nu vei ajunge niciodata macar la un minim nivel de multumire. Satisfactiile profesionale pot da workaholicilor impresia de succes, dar e un succes aparent, pentru ca el vizeaza doar niste aptitudini pe care le ai intr-un anumit domeniu. Personal, este in continuare un esec.

Asa ca invatati sa va relaxati, oameni buni. In loc sa va puneti problema eficientei cand stati pe o banca in parc sau chiar pe propria canapea, mai bine bucurati-va de peisaj, de liniste, de vremea de afara, chiar de timpul ala pe care il aveti si pe care puteti sa-l “irositi” in sfarsit fara rasuflarea sefului in ceafa si mustrarile aferente. Abia in timpul ala liber puteti sa faceti ce vrea muschiu’ vostru. Bucurati-va de el, ca si asa e putin!

Am furat de la Rontziki un testulet doarte dragut care iti spune ce carte esti. Testul il puteti face si voi aici, daca sunteti curiosi, dar daca il faceti, va ro frumos, aruncati un link si la mine ca-s tare curioasa.

Iata ce mi-a iesit mie. Sincer, nu ma asteptam deloc, dar deloc! Nici nu stiam ca-s incluse cartile de filosofie, ma gandeam ca o sa-mi iasa ceva prostie pe care nici n-am citit-o macar . Si totusi, a iesit cartea mea preferata. Dar am o mica obiectie. E scrisa de Nietzsche, nu de James Joyce .

You’re Thus Spoke Zarathustra!

by James Joyce

A tongue-in-cheek philosophical type, you enjoy making fun of others,
but to make a serious point. While you feel that the world has generally been misled by
others, you nonetheless feel driven to inspire people to undertake passionate work that
raises themselves to new heights. Some think these heights will trample those around
them and are concerned that you’re defending fascism. After all, you have this nasty
tendency to write things in blood. Your favorite comic book hero is Superman.

Take the Book Quiz II
at the Blue Pyramid.

Iata un subiect vesnic controversat: este posibila o prietenie reala intre doua persoane de sex opus? Dar nu ma refer la amicitie, genul de relatie care se rezuma la “hai la o bere”, “cum o mai duci”, “ce muzica mai asculti”. Ma refer mai degraba la genul acesta de relatie: ai o problema la majora la 3 noaptea. Il\o suni pentru ca stii ca va fi acolo ca un adevarat prieten sau mai bine lasa, vezi tu cum te descurci altfel, pentru ca stii ca ori nu va raspunde la telefon pentru ca somnul e mai important decat tine?

Eu una sustin ca nu poate exista genul acesta de prietenie, pentru ca sincer, cu mana pe inima o spun: nu am putut sa am niciodata o asemenea relatie cu un tip. Da, s-a intamplat sa am prietenii foarte stranse cu anumiti tipi de-a lungul timpului, dar la un moment dat tot s-a intamplat sa aflu ca de fapt ma place in secret. Iar cand am reusit sa am o relatie de prietenie cu un tip, ei bine nu a fost chiar atat de stransa. Oricand as fi incercat sa fac o paralela intre cum stau lucrurile intre mine si prietena mea cea mai buna si cum stau lucrurile intre mine si el… eheee cata prapastia se isca. Nici nu avea sens sa mai continui cu comparatia.

S-a intamplat sa am si prietene sau cunostinte femei care sa se faca bune prietene cu un tip, dar cu speranta in suflet ca ei sa se uite candva si la ele. Pai ce prietenie mai e asta? E ca-n reclama aia de la Sprite.  Dupa parerea mea barbatii si femeile sunt mult prea diferiti pentru a construi o relatie de prietenie durabila. Intr-un cuplu cei doi nu-s numai prieteni, ci fac sex. Si de multe ori faptul ca fac sex ii impiedica sa fuga mancand pamantul . Dar ce prietenie poate exista intre un om care considera ca atunci cand prietena vine la el trista ca are ceva problema nerezolvabila, o bere e numai buna? Sau ce fel de prietenie poate fi aia intre o femeie care are impresia ca daca plange cot la cot cu prietenul si-i arata empatie o sa-l faca sa se simta mai bine? Hai sa fim seriosi, functionam mult prea diferit. Prietenia asta nu ar merge decat daca unul din cei doi ar strange din dinti si s-ar face ca ploua cand nu pricepe ce si cum, pentru ca are si alt gen de sentimente, nu doar strict prietenesti.

Barbatii nu pricep femeile si femeile nu pricep barbatii. Asa ca imi pun o intrebare cat se poate de pragmatica. De ce eu ca femeie mi-as petrece atat de mult timp cu un barbat pe care nu-l iubesc, pe care nu prea il inteleg, si pe care nu vreau sa-l trantesc in primul pat care imi iese in cale, cand as putea petrece acel timp cu o femeie care intelege depre ce vorbesc acolo de o juma’ de ora si care se uita in ochii mei, nu pe iphone, la tv-ul din spatele meu sau prin decolteu cand vorbesc cu ea? Evident, prefer ceva mai superficial si mai relaxat cu barbatii, pentru ca orice are implicatii prea profunde ii plictiseste, ii ingretoseaza sau ii face sa devina confuzi, si prefer ceva mai profund cu femeile care stiu ca nu se plictisesc fiindca nu-s automat centrate pe problema -> solutie/ “nu mai termina naibii odata de povestit”, nu se ingretoseaza pentru ca se confrunta cu acelasi tip de probleme si nu devin confuze, pentru ca-s facute din acelasi aluat ca si mine.

Sau ma insel? Voi ce parere aveti?

Ca tot vorbeam in postul anterior despre ce ne dezvaluie scrisul unei persoane despre sine, curioasa din fire cum sunt, m-am documentat si acum revin cu explicatii.

In primul rand, trebuie sa ne uitam la aranjamentul scrisului in pagina.
Daca pagina nu are aliniate sau margini, inseamna ca avem de-a face cu o persoana avara. Un spatiu egal in ambele margini simbolizeaza echilibru, armonie. O margine regulata doar pe o parte inseamna economie, iar o margine foarte larga denota altruism in exces.

Un alt indiciu despre personalitatea omului, ne este data de directia in care scrie.
Scrisul orizontal si drept arata ca avem de-a face cu o persoana hotarata, dar inflexibila. Daca scrisul este ascendent, persoana este ambitioasa, ca principala trasatura de caracter. Daca el urca exagerat, persoana se entuziasmeaza din lucrurile marunte ale vietii. Un scris descendent tradeaza o personalitate pesimista, melancolica, iar daca el coboara dramatic, personalitate trista, depresiva.

Majusculele ne pot si ele ajuta sa descifram o personalitate.
Daca scrisul abundenta de majuscule, inseamna ca acea persoana este materialista. Daca literele mari seamana cu cele tipografice, acest lucru denota un simt estetic foarte dezvoltat. Daca prezinta inflorituri, persoanei ii place sa iasa in evidenta. Daca literele mari amintesc de cifre, persoana este metodica, rationala si se ghideaza dupa principii solide. Cand literele mari seamana cu cele mici, persoana este inteligenta. Cand ele sunt usor aplecate spre stanga, inseamna ca persoana in cauza duce o lupta interioara cu propriul sine. Literele mari inclinate spre dreapta semnifica dorinta de independenta.

Literele mici au urmatoarele semnificatii:
Un scris rotund = personalitatea artistica, orientata spre frumos;
Un scris foarte inclinat = fire rebela si pasionala;
Un scris ascutit = persoana cu un simt critic dezvoltat;
Litere ovale = franchete si expansivitate;
Litere patrate = rezerva, retinere, persoana inchisa, introvertita.

Atunci cand directia literelor mici este vizibil spre dreapta, inseamna ca avem de-a face cu o inteligenta ascutita si un caracter dinamic. In opozitie, litere mici inclinate spre stanga denota o personalitate lenta, inactiva, interiorizata. Scrisul drept simbolizeaza demnitatea, dar si inflexibilitatea persoanei respective.

Semnatura:
- cand este urmata de un punct = personalitate prevazatoare, atitudine permanent defensiva;
- cand se termina cu o linie = persoana suspicioasa, fara pic de incredere in cei din jur;
- cand este continuata de o lovitura de sabie = sensibilitate moderata.

Literele “d” si “M” sunt si ele relevante pentru analiza:
Daca acestea urca drept, inseamna ca persoana are aspiratii inalte. Daca sunt inclinate spre stanga, inseamna o intelectualitate rafinata. Daca ele coboara sub linia generala a scrisului, avem de-a face cu un om egoist si rau. Daca sunt aruncate spre dreapta, persoana are un spirit liber. Un “M” buclat denota imainatie bogata, iar un “M” cu siret, o mare incredere in propria persoana.

Punctuatia:
- daca semnele de punctuatie lipsesc = neglijenta, lipsa de organizare;
- punctul plasat la dreapta lui “i” = promptitudine;
- punctul plasat la stanga lui “i” = gandire lenta;
- punctul plasat exact deasupra lui “i” = imaginatie si misticism foarte pronuntat, fermitate;
- punctul lungindu-se cu accent = senzualitate, accent pe instincte;
- punct trasat in virgula = personalitate energica, agresiva;
- in loc de punct un cerculet sau o inimioara = fire joviala, entuziasta.

Acum puteti si interpreta leapsa cu pricina . Cu ocazia asta mi-am dat si seama ca am pozat destul de gresit scrisul pentru leapsa; trebuia sa pozez intreaga pagina, ca sa se vada si alinierea si tot. Plus ca trebuia sa aleg ceva scris pe o foaie fara linii sau patratele, pentru a se putea observa directia in care o ia scrisul. Ah, si in ce am pozat nici macar nu exista “M” . Eh… c’est la vie.

Daniela mi-a pasat aceasta leapsa, asa ca nu vreau s-o tin prea mult in expectativa. Despre ce e vorba: felul in care scriem, modul in care conturam literele, dimensiunea, continuitatea, viteza, presiunea dar si inclinatia si directia scrisului ne ofera anumite informatii despre o persoana, despre noi si despre cine suntem, cum gandim si cum actionam in anumite situatii.

“Scrisul unei persoane este cheita care deschide camera secretelor!”

Ok, numai ca leapsa nu vine si cu niste instructiuni care sa ma ajute sa descifrez acest scris. Drept consecinta, daca va pricepeti, descifrati-l voi. Eu una habar n-am, dar vi-l arat oricum, pentru ca asa cere leapsa. Cu ocazia asta am descoperit si ca nu mai am nimic scris de mana (cursurile din facultate au ramas la parinti acasa), cu exceptia agendei si a listei de cumparaturi asa ca, va trebui sa va multumiti cu o pagina oarecare de prin agenda. Click pentru zoom.