Am creat mai “de urgenta” mult asteptata pagina cu cartile care mi-au placut mie in mod special, motiv pentru care momentan puteti vedea doar titlurile cartilor si autorii lor, fara pozele aferente, pe care urmeaza sa le pun candva in zilele urmatoare, si fara sectiunea “ce citesc acum”, unde voi posta cartea pe care o citesc in prezent (evident, updatata in permanenta). Tot candva in zilele care urmeaza, voi revizui lista si, in caz ca am omis ceva, o voi completa.

Se poate probabil observa ca ordinea cartilor nu exista. Ei bine, ea exista, nu este un haos total asa cum ar putea parea la prima vedere. Nu le-am trecut nici alfabetic, nici in functie de preferinte sau pe autori, ci le-am trecut intr-o ordine relativ cronologica,in functie de perioada in care le-am citit eu. Sa-mi fie cu iertare daca ordinea nu este chiar perfecta, intrucat a trecut cam multa vreme si au fost cam multe carti in total, asa ca nu-mi mai mai amintesc exact care dupa care a fost. Dar e undeva pe’acolo, in orice caz Pe masura ce mai citesc, lista va fi actualizata.

Pagina cu pricina se numeste “biblioteca mea” si o puteti gasi undeva in coloana din dreapta la “paginile mele”. Lectura placuta!

Nu am mai postat de multa vreme nici un articol despre cartile pe care le citesc, pentru ca prea putini dintre cititori chiar sunt interesati de literatura. Cum totusi nu vreau sa pierd oportunitatea de a impartasi cu cei care sunt interesati cartile bune peste care dau, am sa creez (cand voi avea timp) o pagina dedicata bibliotecii mele, in care voi trece (pe cat posibil) toate cartile care mi-au placut mie in mod special. Atentie! Nu toate cartile pe care le-am citit ar fi o misiune imposibila la care nici nu ma gandesc sa ma inham. Lista va fi continuu completata cu noile carti care imi plac foarte mult, iar cine doreste detalii referitoare la vreo carte din lista poate oricand sa lase cometarii in care sa ma intrebe ceea ce il intereseaza sa afle.

Lectura placuta raritatilor care nu cresc paianjeni in biblioteca!

“Oamenii, leii, vulturii si prepelitele, cerbii lopatari, gastele, paianjenii, pestii tacuti, care traiesc in ape, stelele de mare si cei pe care nu-i poti vedea cu ochiul liber – intr-un cuvant, toate fiintele, toate-toate, si-au incheiat cercul trist al vietii si s-au stins… Deja, de mii de secole, pamantul nu mai gazduieste nicio suflare, iar luna asta necajita isi aprinde felinarul in zadar. Pe lunca nu se mai inalta cu tipete cocostarcii si nici nu se mai aud carabusii de mai in dumbravile de tei. Frig, frig, frig. Pustiu, pustiu, pustiu. Cumplit, cumplit, cumplit.

Corpurile celor vii s-au facut mai intaii cenusa, apoi materia cea vesnica le-a transformat in pietre, apa, nori, iar sufletele lor toate s-au comprimat intr-unul singur – sufletul unic al lumii – eu sunt… eu… In mine s-au intrupat si sufletul lui Alexandru cel Mare, si cel al lui Cezar. si al lui shakespeare, si al lui Napoleon, si al ulimei lipitori. In mine s-au contopit constiinte de oameni cu instincte de animale, si eu imi amintesc totul-totul, si fiecare viata o retraiesc in mine iar si iar.”

(Cehov)

Sunt o mare iubitoare a literaturii si inca de cand eram micuta de abia ma descurcam sa-mi leg bine sireturile de la pantofi, eram fascinata de carti. Inainte sa invat sa citesc o exploatam pe mama sa-mi citeasca. Biata de ea petrecea ore intregi zilnic langa mine recitand cu intonatie din zecile de carti de aventuri si povesti. A scapat abia din momentul in care am invatat sa le citesc singura. Nu as putea sa spun nici macar cu aproximatie cate sute de carti, poate mii, am citit pana in ziua de azi. Cine le mai tine sirul? In orice caz, cert este ca vorbim aici de un volum mare.

E adevarat, liceul nu m-a ajutat deloc in acest sens, ba chiar mi-a produs o usoara confuzie din care am iesit numai datorita bunicii mele care nu se lasa si imi recomanda incontinuu carti “bune”, indiferent de ce altceva eram obligata de scoala sa citesc. Vedeti voi, cartile de valoare “inestimabila” si “de necontestat” cu care ni se umpleau capul intr-una la orele de literatura nu eram tocmai pe placul meu. De fiecare data cand trebuia sa incep una ii priveam cu groaza coperta, ii masura ochiometric grosimea si deja ajungeam la o cifra estimativa care exprima numarul zilelor in care urma sa o termin. Asa, cam 3… luni! Desigur, punand la socoteala primele 5 zile in care ma imbarbatez sa o deschid, inca vreo 30 zile in care citesc primele capitole, cu pauze dese pentru a imi stapani plictiseala cu cate un pahar cu apa, o iesire la plimbare sau o intalnire cu un prieten, intre pagini Urma apoi inca aproximativ o luna in care nu ma atingeam de ea deoarece imi provoca repulsie chiar la o simpla privire in directia ei. Si restul… in restul de timp ma chinuiam sa indes pe gat fiecare rand fortat pentru ca nu mai aveam cand sa o aman, vacanta dura doar 3 luni. Inghiteam cuvant dupa cuvant, desi eram perfect constienta ca ma asteapta o inigestie in toata regula. Asta in primii ani. De la un punct am inceput sa devin alergica, astfel ca am decis sa ma las. Citeam la repezeala pe sarite, atat cat sa pricep despre ce e vorba si sa nu raman corigenta. Ar fi fost pacat ca o asa iubitoare de literatura ca mine sa nu ia nici macar nota de trecere. Eram debusolata, criteriile mele de apreciere a operelor literare nu se pupau deloc cu cele din programa. Nu vroia sa-i atinga nici macar putin buzele. Ba ma mult, isi intorceau incapatanate spatele si se incruntau nemultumite. Da, eram confuza, iar confuzia mea s-a spulberat abia dupa ce am inceput orele de filosofie, iar profesoara noastra a inceput sa ne citeasca din Nietzsche. Ei, uite ca incepe sa semene un pic a ce imi place mie, imi spuneam satisfacuta si fascinata totodata. Mai sa fie, poate nu o luasem eu chiar atat de profund pe aratura.

A mai durat ceva, insa am capatat curaj. Cartile bunicii, filosofia dom’soarei profesoare, incurajarile celor apropiati mi-au dat incredere sa continui impotriva curentului, sa aleg numai ce-mi place cu adevarat si simt ca are valoare, sa-mi formez singura o parere in loc sa o diger automat pe a altora. Acum, la ani buni dupa liceu, imi dau seama ca nimeni si nimic nu te poate invata sa recunosti un scriitor bun, decat experienta combinata cu inteligenta. Dupa ce ai dus la bun sfarsit sute de carti, scrise in epoci diferite, de autori diferiti, pe teme diferite, abia atunci incepi sa ai o idee. Pana atunci sunt doar cuvinte insirate, doar niste povesti pe care le intelegi sau nu, care te captiveaza sau nu, care reusesc sa te transpuna in pielea personajelor sale sau nu si care iti transmit niste stari sau nu. Ma frapeaza uneori pentru cateva secunde faptul ca unele persoane considera ceva scris cel mult mediocru, drept senzational. Dupa care imi revin si realizez ca lucrul acesta e firesc si nu e cazul sa judec.

Nu vreau sa sune a aroganta, insa eu nu citesc multe bloguri pentru ca mereu voi prefera sa citesc o carte. Nu pentru ca nu ar exista bloggeri inteligenti care au ceva de spus, din contra, motivul pentru care inca mai citesc SI bloggeri este tocmai acela ca se gasesc totusi cativa care scot capul din multime si care au ceva de spus. Acum am terminat Delirul de Laura Restrepo si zambesc pentru ca femeia asta scrie fabulos. Nu degeaba spunea Garcia Marquez despre cartea asta ca e “o lectura pasionanta”. Chiar este, de la prima pana la ultima pagina. Sunt perfect constienta ca nu voi citi pe blogul nimanui ceva scris cu atata maiestrie. Si stiti de ce? Pentru ca scriitorii se nasc, nu se fac. Si se nasc cu un talent, dar lucrurile nu se opresc aici. Nuuu, nu este numai talent. Talente avem fiecare dintre noi la cate ceva. Ei traiesc prin asta, ei simt nevoia sa-si astearna gandurile pe hartie la fel cum simt nevoia sa manance cand le e foame. Scrisul nu e o simpla activitate pentru ei, e o nevoie vitala. De aceea cartile lor au viata. Noi ceilalti nu stim sa le dam viata pentru ca nu ne punem propria viata in ele.

Am primit o leapsa draguta de la Rontziki.

1. Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti paginile?

Folosesc semne de carte, unu cu un capat in forma de floare in mod special (cu exceptia cartilor care sa vand impreuna cu semn de carte). Nu as indoi niciodata paginile si as bate cu sucitoru pe cel care s-ar apuca sa mi le indoaie!

2. Ati primit în ultimul timp o carte drept cadou si daca “da” care a fost aceasta?

Hmm ultimele doua volume Plexus si Nexus din trilogia lui Henry Miller. Acu doi ani Oamenii se feresc sa-mi cumpere carti pentru ca nu au idee ce n-am citit inca.

3. Cititi in baie?

Nu, nu citesc nici pe buda, nici in cada. Am vaga banuiala ca, la cat sunt de aiurita, biata carte probabil ar ajunge sa aterizeze si sa pluteasca fara directie in apa din cada sub privirile mele ingrozite.  Sau as ajunge atat de amortita dupa cateva ore de lectura, incat nu m-as mai putea ridica de acolo.

4. V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si daca “da” care ar fi fost aceasta?

Mai degraba s-au gandit cei din jur sa-mi propuna acest lucru. Totusi nu exclud ideea, ar fi probabil ceva filosofic, dar mai am de crescut ca sa pot scrie asa ceva.

5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?

Nu ma intereseaza catusi de putin. Eu cumpar pe total alte principii.

6. Care este cartea preferata?

Aoleu, iar trebuie sa aleg una singura?! Acul in carul cu fan… De obicei raspund Procesul de Kafka pentru ca asta era mai demult si asa m-am obisnuit, asa ca aia sa fie. Totusi, asa ca fapt divers, am cel putin vreo 20 de carti favorite.

7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea?

Da si nu, unele carti mi s-au parut extraordinare dar nu le-as mai atinge niciodata in viata mea, cum e Colectionarul de Fowles. Pe altele insa le recitesc si de mai multe ori cu mare placere, cum ar fi Crima si Pedeapsa de Dostoievski, orice de Bukowski, Clopotul de Sticla de Sylvia Plath, Calatorie la capatul Noptii de Louis Ferdinand Celine, Maestrul si Margareta de Bulgakov, orice de Ernest Hemingway si o gramada de altele, in general “classics” sau “beat”. Totusi, eu prefer in general sa citesc carti noi, mai rar mi se pune pata sa recitesc ceva ce am mai citit candva.

8. Ce parere ati avea de o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?

Mai bine nu. Probabil daca m-as afla in fata lor as fi atat de coplesita de tot ce am citit scris de ei, mintea mi-ar fi bombardata de atatea intrebari si afirmatii, incat as sfarsi prin a ma uita ca bou’ la el blocata sau bolborosind vreo trei fraze concomitent, fara nici un sens. Prefer sa le traiesc povestile prin intermediul cartilor si atat.

9. Va place sa vorbiti despre ceea ce cititi si cu cine?

Daaaaaaaa!!!!! Dar vorbeste cineva cu mine? asta e intrebarea. Ca mai mult eu vorbesc si celelat ce uita la mine sperand sa tac candva in viitorul apropiat . Lasand gluma la o parte, mai apuc asa din cand in cand sa schimb impresii cu cineva.

10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi?

Categoric notele critice de pe coperta sau din interiorul cartii. Alea in care ti se prezinta despre ce e cartea, in ce stil scrie autorul, etc. Nu-mi trebuie mai mult de 2 minute sa-mi dau seama daca o sa-mi placa ori ba si inca nu mi-am luat niciodata teapa. Cand sunt indecisa deschid la intamplare cartea si citesc vreo 3 paragrafe, pentru a ma convinge daca imi place cum scrie autorul respectiv sau nu.

11. Care credeti ca este o lectura “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?

Manifestul Partidului Comunist de Marx si Engels Nu. Cartile sunt, pana la urma, niste ganduri in proza, niste conceptii ale cuiva, niste viziuni. Ori a pretinde ca una singura detine adevarul absolut e cel putin periculos. Ma duce automat cu gandul la maxima lui Thomas D’Aquino, “fereste-te de omul unei singure carti” !

12. Care este locul preferat pentru lectura?

In pat intre perne pufoase sau pe un fotoliu mare si confortabil. Desi locul ideal ar fi o casuta dintr-un pom.

13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste?

Nu prea ascult muzica, doar jazz sau chillout, cu conditia sa fie instrumentale. Nu suport versurile, imi distrag atentia si ma apuc sa fredonez in loc sa citesc.

14. Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic?

Oooo ati atins punctul sensibil si profit de ocazie! Sunt total impotriva cartilor in format electronic! Am citit numai doua pentru ca imi era imposibil sa le gasesc in varianta printata, nici acum nu cred ca exista la noi pe piata. A fost un adevarat chin, am stat cate doua zile lacrimand in fata monitorului, ori lectura ar trebui sa fie o activitate placuta, nicidecum un chin! In primul rand iti omoara ochii. Cum naiba sa citesti carti de 700 de pagini asa? Pe la pagina 40 cred ca iti bagi picioarele si-i dai delete. Si in al doilea rand, nu poti sa o urmaresti bine asa. Totul “curge” in jos. Scrollezi in jos de iau dracii. E infinit mai usor sa le citesti printate; vrei sa faci pauza, pui un semn de carte, vrei sa mai citesti din ea abia saptamana viitoare, stii exact unde ai ramas. Mai ales cand e vorba de carti mari, groiaie si la propriu si la figurat. Ma apuca tristetea numai cand ma gandesc. Tot farmecul lecturii se duce pe apa sambetei daca nu poti tine cartea aia in mana, sa nu-i simti parfumul ala specific atunci cand dai paginile. E altceva cand citesti o carte printata! In plus, cine nu a citit mult la viata lui si inca nu a prins gustul lecturii, cum ar putea sa o indrageasca asa? Ce impresie isi va face cand va vedea cat de chinuitoare e?

15. Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate?

Nu prea citesc carti imprumutate, decat de la persoane foarte apropiate. Cand vreau o carte, ma duc si mi-o cumpar. Doar daca nu o pot gasi nicaieri, atunci poate apelez la imprumut, dar cu o retinere.

16. O carte este pentru mine… Cum ati descrie o carte?

O carte este o experienta, o sursa de intelepciune, inca o viata pe care ai ocazia sa o traiesti prin intermediul unor personaje create de un alt om care are in spate un alt bagaj de cunostinte si o alta experienta decat a ta. Din fiecare am avut ceva de luat, din fiecare am simtit ca ma “imbogatesc” (spiritual, evident). Desigur, din fiecare pe care o aleg eu. la ce recomandari am primit…

Leapsa merge mai departe la cine are chef de ea. Ca de obicei, nu-mi place sa constrang.