In primul rand, ma intreb de ce nimeni nu promoveaza ziua barbatului. E adevarat, nu avem nevoie de INCA o sarbatoare de care sa profite comerciantii pentru a ne baga pe gat tot felul de kitschiosenii. Si totusi, ziua femeii este atat de mediatizata si de bine inradacinata in cultura populara, pe cand cea a barbatului… ma intreb cati stiu macar de existeta ei Eu recunosc ca pana ieri habar n-aveam de ea. O fi barbatu’porc prin definitie (or so they say ) dar unde e egalitatea? Pe de alta partea, din ce am citit, ziua barbatului e strans legata de mucenici si stravechea traditie de a bea 40 de paare de vin la aceasta ocazie. Cati barbati pot sa bea atat? Inteb si eu, nu vreau sa subestimez calitatile de “degustatori” ale stimabililor domni, dar totusi… nu e cam mult? .

In alta ordine de idei, de 8 martie am asistat pentru prima oara in ultimii 10 ani la procesul ‘cumpararii de flori pentru mama’, iar cu ocazia asta am aflat in sfarsit prin ce supliciu trec barbatii an de an pentru a oferi o floare femeilor dragi din viata lor. Mie una mi s-a facut sila si mi-a pierit complet cheful de cumparat flori . Dupa ce ca ningea viscolit si era un ger de crapau pietrele am mai stat si la o coada dupa niste cocalari sa ne tiganim cu o… persoana de etnie rroma, evident. Aaa si sa nu uit, preturile 8 martie sunt vesnic mai mari, tot mai mari pe masura ce “pravaliile” din imprejurimi se inchid si devii cam dependent de ale lor. Urat dom’le! Uite cum stricam noi sarbatorile. Tiganie, kitschiuri si mizerie.

Si ce primesc barbatii in schimb pentru tot efortul lor? Pai, in afara de bucuria si atentia noastra, nimic Pentru ca nimeni nu-i sarbatoreste. Sa fie karma de vina, oare? E adevarat, nu 100% din barbati sunt niste porci nesimtiti, daaar, cam 90% din ei intra in aceasta categorie o buna parte din an sau macar cateva zile Nu cred ca poate nimeni contesta faptul ca femeile sunt mult mai atente cu cei din jur, in special la ocazii de care barbatii fug ca de dracu’. Anul asta m-am si convins: barbatii abia de mai fac cadou cate un amarat de martisor, de flori deja vorbim aproape SF-uri. Putini mai sunt cei care fac asemenea gesturi, iar daca le fac este ori pentru ca “trebuie” si strang din dinti, ori pentru ca-i obliga familia, ori pentru ca nu vor sa dezamageasca sau au cine stie ce interese. Au ajuns femeile sa-si dea martisoare sau flori intre ele. Cam trist.

Poate totusi nu-s ei de vina, ani de zile au fost obligati de parinti sa duca martisoare si flori invatatoarei, profesoarelor, colegelor de clasa… Apoi mai apare si iubita si colegele de facultate si colegele de serviciu… Cat sa bagi ceva pe gat unui om pana sa i se faca greata? Pana la urma gesturile astea ar trebui sa vina de la sine in cazul celor care au un pic de bun simt si le face placere sa ofere cate o atentie. Asa se intampla cand fortezi implementarea unui obicei. Mai devreme sau mai tarziu cel obligat se va revolta si va refuza sa mai repete obiceiul pe care pana atunci l-au obligat altii sa-l intreprinda.

Acum, stau si ma gandesc, avand in minte si un articol scris de o cunostinta pe facebook… De ce exista o zi a femeii? Ce se intampla in restul anului? Numai o zi meritam? Acum aflu si de o zi a barbatului… Deci daca matematica mea nu ma lasa balta… daca numai 2 zile din an ne sunt alocate… restul de 363/364 de zile ce sunt? Zille porcilor, zilele papagalilor, zilele cainilor? Ale pisicilor? E absurd. Cu toata buna intentie de la mijloc, pe care o inteleg, incep sa devin anti-obiceiuri, sau mai degraba anti-urmarea obiceiurilor conform tiparului prestabilit. De ce nu-si face fiecare om/familie/cuplu propriile obiceiuri?  Nu zic ca nu au si obiceiurile partile lor frumose, dar mie mi se pare ca sunt duse la extrem. Nu exista pic de flexibilitate in ele. Uneori a face acelasi gest cu restul comunitatii este benefic pentru ca-ti da un sentiment de apartenenta (si asta tocmai pentru ca iti lasa libertatea de a alege sa fii parte din acea comunitate, indemul nu are conotatii coercitive), dar in alte ocazii te forteaza sa faci gesturi nenaturale. Cat de special sa te simti cand tot restul tarii/globului urmeaza ca o turma aceleasi tipare?

Pentru toate femeile. La multi ani!

Regula este sa postezi o poezie despre femei si o poza cu propria ta persoana sau parti din tine in care arati absolut senzational.

Daca trebuie sa aleg o poezie despre o femeie pe care sa v-o impartasesc, va fi cu siguranta Lady Lazarus, de Sylvia Plath. Nu este nici o alta in care sa ma regasesc atat de mult. Plus ca e geniala .

“I have done it again.
One year in every ten
I manage it…

A sort of walking miracle, my skin
Bright as a Nazi lampshade,
My right foot

A paperweight,
My face a featureless, fine
Jew linen.

Peel off the napkin
0 my enemy.
Do I terrify?

The nose, the eye pits, the full set of teeth?
The sour breath
Will vanish in a day.

Soon, soon the flesh
The grave cave ate will be
At home on me

And I a smiling woman.
I am only thirty.
And like the cat I have nine times to die.

This is Number Three.
What a trash
To annihilate each decade.

What a million filaments.
The peanut-crunching crowd
Shoves in to see

Them unwrap me hand and foot
The big strip tease.
Gentlemen, ladies

These are my hands
My knees.
I may be skin and bone,

Nevertheless, I am the same, identical woman.
The first time it happened I was ten.
It was an accident.

The second time I meant
To last it out and not come back at all.
I rocked shut

As a seashell.
They had to call and call
And pick the worms off me like sticky pearls.

Dying
Is an art, like everything else,
I do it exceptionally well.

I do it so it feels like hell.
I do it so it feels real.
I guess you could say I’ve a call.

It’s easy enough to do it in a cell.
It’s easy enough to do it and stay put.
It’s the theatrical

Comeback in broad day
To the same place, the same face, the same brute
Amused shout:

‘A miracle!’
That knocks me out.
There is a charge

For the eyeing of my scars, there is a charge
For the hearing of my heart
It really goes.

And there is a charge, a very large charge
For a word or a touch
Or a bit of blood

Or a piece of my hair or my clothes.
So, so, Herr Doktor.
So, Herr Enemy.

I am your opus,
I am your valuable,
The pure gold baby

That melts to a shriek.
I turn and burn.
Do not think I underestimate your great concern.

Ash, ash…
You poke and stir.
Flesh, bone, there is nothing there…

A cake of soap,
A wedding ring,
A gold filling.

Herr God, Herr Lucifer
Beware
Beware.

Out of the ash
I rise with my red hair
And I eat men like air.”

Cat despre poza cea senzationala , trebuie sa marturisesc ca nu prea sunt amatoare de pozat, in sensul ca prefer sa fiu cea din spatele camerei foto, si nu modelul. Cea de mai jos a fost facuta de Catalin Mustata si e postata si pe pagina despre mine. De ce am ales-o pe asta? Pentru ca in asta seman cel mai mult cu… mine . Click pe poza pentru varianta la rezolutie mai mare.

Hai ca mai rezistati la inca una, nu-i asa? Si pe urma doar inca una (sper).

1. Cat din viata personala expui scriind un blog?

Nu expun nimic mai mult decat as expune unei cunostine.

2. Cu ce iti dauneaza blogul?

Nu imi dauneaza cu nimic. Are chiar avantaje.

3. Cu ce te ajuta blogul?

In primul rand e locul in care imi stochez eu gandurile/parerile referitoare la anumite teme. Poate daca nu as avea blog nu as simti nevoia sa scriu despre ele si nu le-as dezvolta. Ori, odata ce am inceput sa le dezbat, mi le clarific eu insami. In plus, e interesant sa-mi observ singura evolutia gandirii in timp. In afara de asta, ma pune in legatura cu alte bloguri ale altor persoane cu preocupari comune, unde pot citi si despre alte puncte de vedere asupra unor probleme, la care eu poate nici nu m-am gandit. As zice ca e o sursa de inspiratie intr-un fel. Si nu in ultimul rand, e un loc in care imi pastrez un portofoliu cu fotografiile pe care le fac, atfel ca privind in urma, imi pot vedea foarte clar progresele in domeniu.

4. Ce reactii permiti?

Orice fel de reactii, atata timp cat sunt civilizate si folosesc un limbaj decent.

5. Care ti-e rutina de blogger?

Nu am asa ceva. Parca am mai discutat noi despre “prietenia” mea cu rutina. Scriu cand imi vine o idee, cand prind un pic de timp… Practic nu exista nici o regula.

Cer scuze cititorilor dar se pare ca mai demult am preluat o leapsa incompleta Inceputul il gasiti aici.

Si acum sa continui.

Care este cuvantul favorit – pisica

Care este cuvantul pe care il detesti cel mai tare – detest toate americanismele introduse in limbajul curent pentru a defini profesii precum secretara, vanzator si alte asemenea, ca sa le faca sa sune mai “pofessional” si mai “competent”. Sunt ingrozitor de snoabe si idioate, fac urticarie numai cand aud sales manager, assistant manager… !

Ce iti face placere in mod deosebit – sex, mancare, pisici, baie, arta, natura…. si destule altele, nu neaparat in aceasta ordine

Ce iti displace cel mai mult – Pai, in general nu prea observ ce nu ma intereseaza, deci aplic principiul: nu-mi place, ignor.

Care este injuratura favorita – hmmm… F**** g*** m****

Ce sunet iti place cel mai mult – sunetul valurilor marii, sau ale oceanului, nu conteaza.

Ce sunet iti displace – bormasina in peretii adiacenti la camera mea si “claxonul” locomotivelor.

Ce alta profesie ti-ar placea sa practici – fotograf in salbaticie

Ce alta profesie nu ai practica nici in ruptul capului – Secretara. As prefera sa strang gunoaie de pe jos decat sa servesc toti snobii care mi se holbeaza in decolteu.

Daca te-ai putea transforma, la dorinta, intr-un animal, care ar fi acela – pisica, ce intrebare inutila

Daca Raiul exista, ce ai dori sa iti spuna Dumnezeu cand ajungi la Portile Raiului – Nu cred in Dumnezeu deci probabil as fi fumat o iarba foarte buna Ar putea sa-mi ofere mai multa.

Daca ai putea sa ii pui o intrebare lui Dumnezeu, acum, care ar fi aceea – am innebunit sau am fumat prea mult?

Cand ai murit ultima data – De unde sa stiu eu? Am uitat pe la nastere.

De ce te mai trezesti dimineata – Am inteles, esti emo . Pai, e placut

Unde sunt visele din copilarie – In copilarie probabil. Nene, timpul trece, facem altele pe parcurs, doar nu m-oi opri la alea.

Ce te deosebeste de ceilalti – Cinismul? Spune-mi tu.

Iti lipseste ceva – Da, imi lipseste macar un milion de $. Nu-i asa ca vei remedia imediat aceasca crunta nedreptate?

Chiar oricine poate sa fie artist – la fel cum toti elefantii stiu de deseneze.

De unde vii – De la masa Ma spui lu’ tata?

Crezi ca ai o soarta de invidiat – categoric nu.

Ai renuntat la ceva – Totul are un pret, dar sa zicem ca am facut targuri bune .

Ce faci cu banii – Ii cheltui sau ii strang ca harciogu’ pentru ca sa cheltui mai multi pe urma.

Ce sarcina menajera iti displace cel mai tare – Aspiratul. Am alergie la praf .

Placerile prin excelenta – nu le-am mai enumerat odata? “sex, mancare, pisici, baie, arta, natura…. si destule altele, nu neaparat in aceasta ordine ”  Nu m-am razgandit pe parcurs .

Ce ti-ar placea sa primesti de ziua ta – O luna la un SPA in Maldive si un 70-200 mm de la Nikon, de preferat cu un “asistent” care sa mi-l care .

Trei artisti pe care nu-i poti suferi – Eu respect toti artistii.

Sustii vreo cauza – Da. 1. Cea ecologista pentru un mediu mai curat, adica tarane nu mai arunca gunoaie pe jos! 2. Romane, spala-te! si 3. Campania pentru prevenirea timpurie a cancerului la san.

Ce ai fi in stare sa refuzi – Incearca si vei vedea . Mai bine intrebai ce nu sunt in stare sa refuz, era mai rapid.

Care e partea cea mai fragila a ta – Genunchii .

Ce ai fost capabil sa faci din dragoste – Sa zicem ca am venele intacte, nu-s toxicomana si nici n-am suferit vreo fractura in urma aruncarii de pe bloc.

Ce ti se reproseaza – Incapatanarea, aroganta, faptul ca sunt rece si nepasatoare.

La ce e buna arta – La exprimare de sine intr-o maniera frumoasa.

Scrie-ti epitaful – Cat de emo! Eu vreau sa fiu incinerata si cenusa sa-mi fie aruncata… ma mai gandesc eu unde. In plus sunt budista, deci sa nu care cumva sa fie vreo cruce acolo sau citate lacrimogene ca ne suparam rau.

Cum ai vrea sa te intorci – Las karma sa decida Imi plac surprizele .

Concluzie majora: Gata, am terminat cu mortii? Minunat!