Nu trece zi sa nu mi se ceara ceva pe strada: bani de o bere, sa apar in ceva reclame la tampoane, sa donez pentru copii bolnavi de leucemie, sa ajut diversi provinciali rataciti in capitala sa stranga cheta ca sa se intoarca la ei in sat, etc etc. Si nu pot sa nu ma mir ca in fata unor astfel de manevre sunt destui oameni care pun botu’ si scot banu’. De ce? De ce dati bani unora doar pentru ca va cer? Ultima oara cand cineva mi-a cerut ceva, i-am spus ca nu am, dar poate sa-mi dea el mie. Ei bine, da! Ce ziceti de asta? In loc sa va scotociti de marunt prin buzunare, de ce sa nu incepeti si voi sa le cereti ceea ce ei va cer? ”Da-mi si mie un ban, de-o paine”… “Dar da-mi tu mie, ca nici eu nu stau pe un sac de bani si azi parca n-am chef de munca.” Si iata una bucata cetatean de etnie roma (ca tigan e scos din dictionar) uitandu-se ca bou’ la poarta noua.

Da, batranicile sarmane in continuare ma induioseaza. Dar ceilalti puturosi n-au nici o scuza. Cum eu si ceilalti adulti responsabili ne putem misca zilnic sa facem ceva constructiv pentru societate, la fel o pot face si ei. Dar nu au chef, pentru ca e mai simplu sa iesi pe strada si sa ceri fraierilor care stau minim 8 ore pe zi in alta parte decat acasa tolaniti pe canapea, sa-ti dea din buzunarele lor. Si lucrurile nu se opresc aici. Ne-am invatat drept un neam de lenesi profitori, pusi pe tiganii oriunde se poate. Vrem poze, cerem unui prieten care se pricepe, ca sa ne scoatem pe moka. Vrem un design frumos, cautam in lista, sa vedem care din cei cunoscuti ne-ar face asta pe ochi frumosi. Dorim orice fel de servicii, le cersim pe gratis. Intindem mana si chiar o fortam pe a celuilalt, ca sa obtinem ceea ce ne dorim cu minimum de efort. De fapt, cu zero efort.

Am vazut de curand, circuland pe facebook, un citat simpatic al unui web designer. Nu l-am retinut intocmai, dar incerc sa-i redau esenta: “Ca designer, veniti la mine pentru ca eu sa creez pe gratis pentru voi. Atunci, la fel de bine, si eu accept seriviile voastre pe gratis. Trimiteti-mi tot ce stiti voi sa faceti mai bine, iar eu le voi accepta bucuros. Evident, fara sa va platesc pentru ele. Ce va iese voua din asta? Experienta si faptul ca ma multumiri pe mine “. Ia sa vedem care mai cere “chestii” pe moka. Am destul loc in casa pentru creatii de toate felurile . Si in continuare voi intoarce replicile cersetorilor, cand vor mai veni cu tupeu la mine sa faca apel la bunatatea si credinta mea in dumnezeu. Sa vedem cati din cei care cer isi vor baga mana in buzunar sa-mi dea mie bani, din exces de binevointa, credinta si caritate.

Am fost nominalizata la o leapsa despre cum ma comport dimineata, cum tolerez trezitul devreme si ce metode inovative am conceput pentru a nu dormi pe mine toata ziua, asa ca voi raspunde provocarii, desi nu ma consider deloc o experta in domeniu.

Cand eram in liceu/ facultate, nu eram deloc prietena diminetilor. Vedeti ilustratia de mai sus? Ei bine aia era fata mea dimineata. Si cum nici nu-s bautoare de cafea, lucrurile evoluau cu atat mai prost. Zaceam toata ziua apatica undeva si asteptam sa ajung undeva unde sa trag un pui de somn. Deh, siestele de dupa amiaza isi spusesera cuvantul. La fel si noptile nedormite in favoarea distractiilor. Obisnuita cu trezitul pe la pranz, 7 jumate’ dimineata, spre exemplu, era ceva inuman pentru mine, o gluma proasta avand drept unic scop distrugerea starii mele fizice generale si de spirit.

Ei bine imaginati-va ca  la primul meu job trebuia sa ajung la 7 jumate’ dimineata la birou. Eram terminata, revoltata si ma simteam batuta de soarta si profund frustrata de aceasta conspiratie impotriva nevoii mele de somn, asa ca l-am schimbat cu unu care incepea la 9. Culmea, si asa muream de somn intre orele 12-15.

Daaar… Nemai fiind nevoita sa ma trezesc la ore imposibile, in timp am inceput sa devin matinala. Ma trezeam chiar de buna voie si nesilita de nimeni de la ora 8, uneori chiar mai devreme. Incepusem sa descopar, usor, usor, cat de frumos e soarele de dimineata si cat de mult ma binedispune si in plus, incepusem sa constat cat de multe lucruri pot face intr-o zi in care ma trezesc de dimineata. Si in ziua de azi, chiar in weekenduri, nu prea concep sa ma scol din pat dupa ora 9, decat daca sunt epuizata din varii motive. In general, pe al 8 sunt in picioare.

In prezent ma trezesc zilnic la 6, pentru ca actualul job o cere. Nu mi-a fost usor, initial, dar m-am obisnuit. La fel cum m-am obisnuit sa nu ma mai culc tarziu seara. In orice caz, ziua e mult mai lunga cand te trezesti devreme. Si parca si dispozitia e alta. Pe vremea cand ma trezeam pe la pranz dupa nopti nedormite, desi dormeam si 12 ore, ma simteam ca si cum 3 trenuri trecusera peste mine. De mai multe ori. Acum, desi nu dorm decat cam 7 ore pe noapte, ma simt mult mai odihnita. Si nu mai mor de somn intr-un asemenea hal intre 12-15, decat daca m-am culcat prea tarziu in seara precedenta. As zice, chiar, ca functionez destul de decent, desigur, cu exceptia serilor in care ma culc cam tarziu (mai am de lucrat la asta).

Am invatat, de asemenea, sa imi contruiesc sisteme care sa-mi organizeze treburile. Tot ce trebuie facut are propria schema de functionare, astfel ca, daca ma scoti din sistem, m-ai terminat, mi-ai daramat constructia, iar eu nu mai functionez. In nici un caz optim, oricum. Dimineata fac lucrurile intr-o anume ordine, seara pregatesc unele lucruri pentru a doua zi dimineata, astfel incat sa nu sufar si lucrurile sa fie facute. Dar sistemul a fost perfectionat in decursul a cativa ani si in nici un caz nu mi-au venit toate ideile “geniale” ca o mare revelatie peste noapte. A fost o pepetua munca de reinventare.

Paradoxal, in cativa ani m-am transformat dintr-o pasare de noapte intr-un cocos matinal . Si tot nu beau cafea.

Pentru ca in postarea asta pur si simplu nu incapea tot ce-mi place si mi se pare nedrept sa fiu nevoita sa aleg doar 10 lucruri, am sa continui in acest post… fara numar!

Imi place la nebunie…

- sa ma plimb. prin oras, pe strazi, prin parcuri, prin natura, nu conteaza.

- sa ma uit cu orele filme sau la seriale, episod dupa episod, daca imi permite timpul chiar la o serie intreaga. sau mai multe.

- opera si baletul.

- generatia Beat.

- sa smotocesc pisica.

- muzica.

- sa cunosc locuri noi.

- conversatii pe teme artistice.

- sa imi cumpar cosmetice. chiar nu ma satur.

- sa privesc marea .

- sa cresc bonsai.

- sa barfesc cu “fetele”. asta e, nimeni nu-i perfect .

- sa aleg si sa ofer cadouri celor dragi.

- sa plec in calatorii spontane.

- sa lenevesc.

- sa adun scoici si pietricele din toate locurile pe care le vizitez.

- sa machiez alte femei . adica sa pictez pe fetele lor.

- sa citesc pe google despre tot si orice.

- scortisoara :X.

- toate produsele Apple .

- Le chat Noir.

- sa visez cu ochii deschisi la tot felul de vacante exotice .

- sa privesc ploaia sau ninsoarea cu o cana de ceai aburind in mana.

- schimbarea anotimpurilor.

O sa ma opresc aici pentru moment, pentru ca atat mi-a venit in minte. Poate voi completa ulterior. Sa preia cine pofteste .

Dupa toata aventura cu mutatul, am plecat, in sfarsit, intr-un bine-meritat concediu.

Prima oprire va fi la Sighisoara, dupa care voi sta cateva zile in Sibiu si poate, cu putin noroc, ajung si la Balea. Concediul se va incheia in Franta, la Paris si prin Normandia.

Revin mai fresh si cu multe poze. Si o iau si pe Missy acasa.

Odata cu “marea mutare” am aflat si ce inseamna sa nu ai internet timp de aproape 2 luni, in “secolul vitezei”. Initial nu am simtit nici o diferenta. Asa ca as putea spune ca in primele doua saptamani nu am suferit deloc. Oricum nu am fost niciodata o interneto-maniaca sau dependenta si, fie vorba intre noi, nici timp n-am prea avut. Cu toate astea, dupa ceva timp am inceput sa dau de niste mici/ mari inconveniente.

1. Mi-a fost cam greu sa-mi platesc facturile. In mod normal as fi mers personal la ghiseu, as fi stat la coada si as fi platit. Dar cand ajungi sa n-ai timp nici sa iti faci unghiile, numai de umblat nu-ti arde.

2. Cand ai nevoie sa cauti diverse produse, magazine etc pentru ca ai nevoie sa cumperi ceva, e destul de greu pe telefon sau ipad. Ok, e util sa ai net si acolo, dar… ingreuneaza cautarea. Numai eu stiu cat am cautat la niste electrocasnice, magazine de chestii pentru pisici si alte dracii. Sa nu mai zic de planificatul concediului. Horror.

3. Cand te trezesti din senin cu o boala grava/nevoie de operatie si esti panicat/curios sa vezi ce ti se va intampla, ce presupune interventia, cat de rau te vei simti dupa sau ce parere au altii care au trecut prin asa ceva. Cu ocazia asta am aflat si ca unul din medicii la care fusesem trimisa avea faima de macelar prin alte clinici.

4. Internetul chiar e o mare baza de date cu informatii despre orice. E drept, printre informatiile corecte sunt o multime de prostii, dar la nevoie, daca stii sa diseminezi, gasesti ce cauti. Si sunt lucruri despre care e mai greu sa gasesti informatii in alte parti. E dragut sa mergi sa stai prin biblioteci, cand esti student si n-ai nici o alta treaba. Nu la fel de dragut e cand ai un “to do list” mai lung decat poate duce memoria ta. Eu am cam turbat fara acces la informatii pe un display mare unde sa pot citi ca lumea.

5. Internet doar pe telefon = factura mare. Alte comentarii sunt de prisos.

6. Mi-a lipsit contactul cu blogurile si paginile prietenilor/cunoscutilor, pe care obisnuiam sa le “rasfoiesc”. Practic, chiar a fost nevoie sa-l sun pe fiecare in parte, sa stam de povesti. Evident, nu aveam timp de povestit, asa ca nu mai stiu mai nimic de ei. Acum ca am timp sa-i sun, am si internet .

Nu vreau sa-mi jignesc iPhone-ul, care mi-a fost un tovaras de nadejde in aceasta perioada lunga rupta de lumea, dar am dus serios dorul internetului acasa. Nu prea merge fara. Ok, in continuare nu sunt adepta “traitului” online, dar in ziua de azi chiar nu merge fara acces la el. Vrem nu vrem, suntem interconectati. Atat de interconectati incat rupta de la “retea” nu mai functionez optim. O saptamana, doua, trei… ok. Nu mai mult. Nu pot decat sa accept ca suntem dependenti de tehnologie. Desigur, putem renunta la ea, ca nu ne-o baga nimeni pe gat, dar nu ne va merge la fel de bine. E utila. Nici nu realizam cat de utila, pana nu mai avem acces la ea.