Ca tot se vorbeste atat prin presa despre vestitul scut antiracheta care va fi amplasat in proximitatea localitatii Caracal, renumita pentru inteligenta sclipitoare a localnicilor, iata cum se poate ajunge cetatean cu acte in regula, pentru cei interesati . Nu trebuie decat sa completati formularul de mai jos .

Formular tip

1.Numele: ________________ (ultimul);

2. Prenumele: (_)Vasile (_)Vasilica (_)Gheorghe (_)Gherghina (_)Ion (_)Ionica (bifati paranteza corespunzatoare);

3. Varsta: ____;

4. Sexul: ____ M _____ F _____ Nu este cazul;

5. Masura la gumari: ____ Stangul ____ Dreptul;

6. Ocupatia: (_)Gradinar (_)Posesor cazan tuica (_)Vanator (_)Fara ocupatie;

7. Numele sotiei: __________________________

8. Gradul de rudenie cu sotia : (_)Sora (_)Frate (_)Matusa (_)Var/vara (_)Fiica vitrega;

9. Numarul de copii cu care urmeaza sa locuiti: ___; Din care, ai dumneavostra: ___;

10. Numele mamei: _______________________; Numele tatalui:____________________ (Daca nu sunteti sigur, lasati necompletat);

11. Educatie: __1 __2 __3 __4 (Incercuieste ce clasa primara maxima absolvisi, si de cate ori);

12. Sunteti (_)proprietar la, sau luati cu (_)chirie gradina de zarzavat? (Bifati paranteza care se potriveste); Numarul de tigani care va sunt vecini ___; Cati butuci de vita de vie aveti plantati in curtea din fata ___; Cati butuci de vita de vie aveti plantati in curtea din spate___;

13. Carti tinute in casa: (_) cartea de imobil (_) nu am telefon (_) nu stiu sa scriu/scriu numai cand vreau io;

14. De la ce post de radio aflati ora exacta? ___Radio Craiova ____Altul;

15 Modelul si anul de fabricatie al masinii personale: 194___;  ___Cu antena ___Fara antena;

16. Aveti acasa cazan clandestin de facut tuica? (_) Da (_) Nu;

17. Daca nu, va rugam explicati: ___ De cate ori ati fost la Bucuresti? ___ De cate ori ati umblat cu minerii? ___ De cate ori ati fost cu minerii la Bucuresti?

18. Cat de des faceti baie: (_) Saptamanal (_) Lunar (_) Nu este cazul;

19. Indicati cat veti dona la urmatoarele partide/grupari: ________PRM ________PDSR ________PUNR ________PCR ________PMR;

20. Culoarea ochilor: (_) Negru (_) Negru inchis (_) Negru foarte inchis (_) Negru intens (_) Nu este cazul;

21. Ce bautura obisnuiti: (_) Tuica (_) Cocartz (_) “Matinal”;

22. Cat de departe de gradina e drumul national? (_) 1 kilometru (_)Cativa kilometri (_) nu stiu;

23. Cum va incalziti iarna? (_)foc de lemne (_)gaze (_)cu cateaua (_)nu este cazul;

24. Cum va procurati apa de baut? (_)din casa (_)o iau de la pompa (_)nu folosesc;

25. Cati ardei iuti mancati: ___ inainte de fiecare masa; ___ inainte de fiecare tuica; ___ inainte de masa si in timpul mesei; ___ in loc de masa.

Mai mult sau mai putin normale.

Interesant conceptul asta de “normalitate”. Cu atat mai mult cand apare in aceeasi propozitie cu cel de “femeie”.

De curand, o anume publicatie (nu dau nume, pentru ca nu fac publicitate) a inceput sa posteze niste articole intitulate “Jurnal de femeie normala”. Pe episoade, desigur. Initial, nestiind despre ce este vorba, am fost curioasa sa citesc si eu cam ce inseamna o femeie normala, in viziunea unei femei. Si eram convinsa ca destui barbati ar fi tare curiosi sa li se elucideze misterul feminin. Am fost, insa, complet dezamagita. Nu numai ca “serialul” cu pricina nu elucideaza nici un mister, dar mai si induce in eroare, pretinzand ca o femeie normala plange de mama focului la filme de dragoste, face sex la intamplare cu cine o fi si bea de stinge, mai ceva ca un motociclist intr-un bar de roackeri. Iar asta nu e o parere publicata pe un blog personal, ci in presa, adica aia care ar trebui sa ne informeze corect, chipurile.

Nu pretind ca detin adevarul absolut despre mecanismele complexe si sofisticate din spatele gandurilor si comportamentelor feminine, dar sunt convinsa de o treaba. Oricat ar vrea unele femei sa para barbati, nu sunt, pentru simplul motiv ca nu le atarna ceva intre picioare si emisferele lor cerebrale nu functioneaza ca ale barbatilor. Simplu. Nimeni si nimic pe pamantul asta nu va schimba acest lucru. De ce o fi atat de greu de acceptat? (Poate in viitor voi aborda si incercarile oamenilor de a parea ceea ce nu sunt).

Sunt atatea domnisoare care, la fel ca autoarea “serialului”, umplu internetul cu confesiuni din vietile lor sexuale, afirmand sus si tare ca e perfect normal ca toate femeile sa si-o traga la intamplare cu cine o fi. Hmm… Ei bine… ma tem ca anatomia si fiziologia femeii cam contrazice aceste conceptii. Desigur, fiecare e liber sa faca ce doreste cu propria viata si propriul corp… dar de acolo pana la a o numi “normalitate”… e cale lunga.

In spirjinul afirmatiei pe care tocmai am facut-o vin biologii si diversi alti oameni de stiinta pe care mi-a fost dat ca-i citesc, care sunt de parere ca femeia nu s-a nascut cu himen total intamplator, pentru ca ar fi mai amuzant sa se chinuie de mama focului sa procreeze. Asa cum este in natura barbatului sa “si-o traga la intamplare” si cat mai mult, pentru a perpetua specia, la fel este si in natura femeii sa isi aleaga cu foarte mare grija partenerul cu care va perpetua specia, pentru a naste exemplare sanatoase, care ar duce genele bune mai departe, in generatiile urmatoare, si care sa beneficieze de protectie si siguranta. Himenul avea tocmai rolul de a descuraja sexul la intamplare cu oricine i-ar iesi in cale. Oricat de aventuroasa ar fi o femeie, e in ADN-ul ei inscrisa ideea de a cauta un partener potrivit. Poate asta explica un pic si de ce femeile par programate sa-l caute pe “the one”.

Argumentul 2 a fost indelung abordat si para-mediatzat, deci nu cred ca mai este cineva care nu-l cunoaste. Femeia nu este ghidata de ratiune, ci de sentimente. Ca sa ti-o tragi la intamplare fara sa ajungi pe canapeaua aia confortabila a unui nene care te intreaba “how do you feel about that”, ar cam trebui sa te inscrii in varianta rationala, parerea mea.

Trecand la partea cu bautul… acum spuneti voi sincer. Cate femei care beau in halul asta, la peste 25 de ani, cunoasteti? Ca eu nu cunosc nici macar una. Ok, poate nu ma invart eu in cercurile care trebuie (din nou), dar faptul ca in cercul in care ma invart nu exista nici un exemplar de acest tip, cred ca infirma regula. Argument valabil si pentru plansul lacrimogen la filme. Eu personal recunosc ca nu plang la asa ceva, nici macar nu agreez astfel de pelicule, dar exista sanse destul de mari sa lacrimez la filme emotionante cu animale . Om fi noi mai emotionale din fire, dar nu ne emotionam fix pe acelasi lucru, ca doar n-am fost scoase din aceeasi tiparnita. La fel cum nu tuturor femeilor le place la shopping, nu toate agreeaza produsele cosmetice in numar nelimitat si nu toate vorbesc cu orele la telefon.

Nu inteleg de ce exista tot mai des aceasta tendinta de a pune termenul de “normalitate” langa orice, fara pic de analiza. In primul rand, e un concept cat de poate de vag. El nu defineste, de fapt, nimic, decat ceea ce ni se pare fiecaruia, in functie de propria experienta si viata, normal. Exista unele parerei, conform carora este normal ceea ce defineste comportamentul majoritatii. Desi eu personal nu sunt de acord nici cu asta. Pana la urma, este normal ceea ce fiecare considera ca este normal pentru el. Consider ca acest lucru ar trebui mentionat ca pe o parere subiectiva, nu folosit pentru a defini o categorie generala.

Si atunci, cum sunt de fapt femeile? Ca femeie, nu as putea generaliza, decat poate faptul ca toate femeile, fara exceptie, sunt mai degraba dictate de sentimente, decat de ratiune, au un sir destul de haotic al gandirii (daca va amintiti de celebrul clipulet despre creierul barbatului, bine compartimentat in sertarase, si cel al femeii, unde toate informatiile sunt conectate la tot si circula neintrerupt in toate directiile), care determina dupa sine si stari la fel de haotice in anumite momente, au PMS si se comporta pe alocuri ciudat, din cauze variate si nedefinite. Asta nu exclude faptul ca pot fi si rationale, doar ca este aproape imposibil de anticipat cand intervine partea rationala si cand cea sentimentala. In rest, fiecare femeie are particularitatile proprii, la fel ca si barbatii.

Ce vor femeile? Femeile nu au nici cea mai vaga idee ce vor. Azi isi pot dori cu ardoare ceva care le va nemultumi profund maine, si vice versa. Asta e, vreti explicatii, aflati ca ele nu exista. Face parte din farmecul feminin .

Nu m-am mai uitat la TV de cel putin un an. De cand m-am mutat, nu am deschis nici macar o singura data televizorul, pana  in aceasta seara. Va intrebati ce m-a apucat? De ce acum, daca oricum il tin doar ca obiect decorativ? Ei bine, o prietena va aparea la emisiunea “Romanii au talent” (e absolventa de Conservator) si i-am promis ca ma uit. Ei bine ma uit… de mai bine de o ora, TV-ul meu este in premiera deschis pe Pro TV . Si astept…. speram sa scap ieftin si sa cante prima Cata naivitate pe mine! Cat idealism! A trecut o ora si am crezut ca voi face urticarie deja de 4 ori . Dar nu, mancarimea se datoreaza doar unei iritari vizuale si auditive la cote maxime.

Stiam eu ce stiam! Stiam eu de ce nu ma uit la TV! Ma simt catapultata intr-o lume atat de stupida cum nici in visele cele mai absurde nu puteam sa concep. Cand am deschis TV-ul am surprins marele circ Pepe-Zavoranu. Si daca asta nu mi-a pus rabdarea la incercare suficient, clipurile care au precedat emisiunea m-au facut sa ies literalmente din camera . Deh, si eu masochista, sa nu schimb postul, ca sa nu inceapa intre timp emisiunea si sa ma bata fata ca i-am ratat recitalul. Asa ca da-i si suporta. Apoi calupuri interminabile de reclame, una mai idioata ca alta, la tot felul de emisiuni-circ stil Zavoranu.

Oare ce s-a intamplat totusi in toti anii astia? Candva chiar aveai la ce sa te uiti la televizor. Serios! existau clipuri muzicale , existau filme, emisiuni interesante, chiar culturale, stiri relevante si desene animate cu adevarat simpatice. Dar din cate observ, acum nu doar mancarea e plina de E-uri, ci si mass-media.

Continuand aventura, se termina clipurile ingrozitoare si incepe mult-asteptata emisiune. Sunt absolut consternata. O gagica a cantat atat de fals de parca mi-ar fi racait zece ghiare de pisica prin fiecare ureche, simultan. Cred ca nici eu nu cant atat de prost. Dar juriul e dat pe spate de vocea ei senzationala. Huh? Oare am ascultat acelasi lucru? Oamenii aia chiar nu au atata ureche muzicala cat sa auda ca fata cu pricina a luat toate notele “pe la Ploiesti”? Incep sa ma intreb ce pisici cauta prietena mea acolo . Chiar asa, ce cauti tanti acolo?! Si mai mult, ma intreb ce caut eu in fata televizorului uitandu-ma la asa ceva . Si cand te gandesti ca i-am dat “pause” lui John Mayer pentru a ma uita la asta…

Un nou calup de reclame cretine, deja nu ma pot… imi sun o prietena ca sa imi distraga atentia . Reincepe emisiunea, arunc un ochi spre un TV care incepe sa-mi provoace cu adevarat repulsie. Si ce mi-e dat sa vad? Un nene deghizat in vampir (nu am idee de ce) care se clatina haotic pe piesa “Fire” cu cativa dansatori in pelerine negre de jur imprejur. Scena e in flacari, decorul sare in aer. Nenea se misca tot mai spasmodic in costumul lui de vampir, manjit cu jur pe barbie. Sunt confuza… Foc si vampiri? Care sa fie legatura? Vampirul modern e, mai nou, piroman? Nu inteleg. In fine…

Deja mi-am pierdut rabdarea, nu mai pot, ma apuc de citit . Si nu mai dau drumul la TV cat traiesc! Nu pentru ca mi-ar omori neuronii; o asemenea imbecilitate nu cred ca ar putea macar sa-i atinga. Dar ma sperie o doza atat de incredibil de neverosimil de concentrata de stupiditate :-s. E inspaimantator.

Cat de reticenti sunteti in a incerca lucruri noi? Intrebare simpla, raspuns complex. Dupa parerea mea, se leaga de nevoia de noutate si rigiditatea sau flexibilitatea cu privire la zona de confort. Sunt oameni care se simt perfect confortabili sa foloseasca aceleasi lucruri mereu, sa manance aceleasi mancaruri pe care le stiu de cand erau mici, sa frecventeze aceleasi localuri si sa asculte aceeasi muzica. Altii incearca in permanenta lucruri noi si nu au cine stie ce retineri in a experimenta necunoscutul. Exista si cai de mijloc, dar predominante sunt cele doua. Mai rar oameni atat de echilibrati incat sa nu incline spre vreo extrema la capitolul asta.

Spre exemplu… Am in preajma o persoana (nu-i voi da numele pe blog, pentru ca presimt ca se va oftica ), care nu incearca niciodata un fel de mancare mai fistichiu. Se rezuma numai la ceea ce stie deja ca ii place, pe motiv ca daca risca si comanda ceva nou si nu-i place, iroseste banii si ramane nemancat . Strategia lui: asteapta sa mi-o comand eu, pentru ca sa guste si el, sa vada daca ii place, pentru ca pe urma sa se simta in siguranta sa o comande la randul sau. Inainte sa va grabiti sa o numiti pe persoana in cauza o mica profitoare, ganditi-va ca, pana la urma, strategia aleasa de ea este perfecta. Practic, nu risca nimic. Asteapta sa risc eu, pentru a testa terenul, in baza rezultatelor empirice luand o decizie in cunostinta de cauza. Risc zero, castig maxim, sau minimizare completa a oricarei urma de risc.

Nu s-ar putea spune acelasi lucru despre mine. Pe principiul lui Dee-dee din Dexter (hai, ca sigur stiti desenul), “What does this button do?”, eu ma uit hipnotizata la el, palpaind rosu aprins in fata mea, dupa care imi trantesc degetul direct pe el, asteptand entuziasmata consecintele. Pai, nu stiu ce face butonu, hai sa-l apas si vedem noi . Cum as putea sa stiu, daca nu incerc? Poate o sa-mi deschida o usa fermecata, in spatele careia sa se afle o camera plina cu comori, sau… poate o sa-mi declanseze o bomba in fata, care sa ma carbonizeze din cap pana-n picioare. Ambele variante sunt la fel de plauzibile. Dar cum sa explodez eu de curiozitate langa buton? In mod sigur, asta nu e o strategie cu rezultat garantat castigator. E cam 50%-50%, in cel mai bun caz.

Si atunci, cum sa fie mai bine? Sa sezi comod in zona proprie de confort, asteptand ca altcineva sa faca pasul? Raportat la rezultat, am concluzionat deja ca e ideal. Si totusi… cat din merit iti revine pentru o experienta placuta/extraordinara datorata deciziei luate de altul? Eu una as fi fericita doar pe jumatate sau sfert, stiind ca nu am avut curajul sa iau decizia in propriile maini. Pe de alta parte, impulsivitatea te poate arunca in situatii foarte dificile (pe care le poti povesti ulterior nepotilor la gura sobei, dar care pe moment nu cred ca te amuza), motiv pentru care, in timp, am incercat sa purced la “apasarea butonului” abia dupa macar o minima analiza a posibilelor riscuri. Risc risc, dar cu discernamant.

Nu cred ca exista un raspuns universal valabil si simplu de tipul: e mai bine sa risti pana la capat, doar pe jumatate sau sa stai in banca ta. Si nici nu cred ca este vreo persoana care iti poate spune cand ar fi bine sa risti si cand nu. Tine de fler, inspiratie si analiza rationala. Uneori e bine sa mergi pana in panzele albe, pentru ca vei avea de castigat enorm din asta (chiar si daca o dai in bara). Alteori, insa, risti sa degradezi relatii, sa te pui pe tine in posturi deloc ideale si.. poate e mai bine sa te temperezi. Eu cred ca joaca si intuitia un rol destul de important aici, pentru ca-ti poate da imboldul pro sau te poate avertiza ca daca actionezi, vei avea de suferit.

Totusi, riscand poti castiga pe cont propriu, la fel cum poti gresi, tot pe cont propriu. Alegerile sunt in totalitate in mainile tale si lectiile de asemenea. Cand faci alegeri pe seama altuia, poate castigi, dar o faci speculand si niciodata nu vei avea satisfactia lucrului dus, cap-coada, pana la final, de catre TINE. A fi oportunist e mai “profitabil”, dar nu la fel de “satisfacator”.

Dupa tragedia din Japonia, cutremurul a devenit subiect de discutie la ordinea zilei, ba chiar de panica. Cei mai pesimisti afirma ca la un cutremur mai serios, cel putin jumatate din Bucuresti se va transforma in moloz. Deloc un scenariu dragut sau placut pentru… un bucurestean . Fiind mai tinerica, nu am prins pana acum nici un cutremur de mare magnitudine, dar trebuie sa recunosc ca un pic de teama tot imi este. Probabil nu-s singura.

Si fiindca ca sunt in proces de cautare a unei locuinte, am inceput sa iau in considerare alegerea locatiei tinand cont si de gradul de risc seismic al zonei pe care e amplasat imobilul. Poate unii dintre voi sunteti mai la curent si cunoasteti deja aceasta informatie, dar am sa v-o impartasesc oricum. Potrivit unor articole publicate in presa noastra autohtona, dupa muulti ani de cercetari, Institutul de Fizica Pamintului a finalizat prima harta de hazard seismic local, pentru Bucuresti:

La intocmirea hartii de hazard seismic, s-au luat in calcul toate miscarile pamantului generate de zona Vrancea in ultimii 1.500 de ani. Apoi a fost studiata si testata zona cuprinsa intre fundamentul Bucurestiului si suprafata.

“Exista locuri cu roci mai tari, locuri cu roci moi, cu nisip, argila, argila cu apa. Asadar materialele moi, care au o comportare neliniara. E foarte greu de apreciat cum si cat se vor misca“, a explicat Gheorghe Marmureanu, directorul Institutului de Fizica a Pamantului.

De mentionat ar fi ca studiul a fost facut pentru cutremurul maxim posibil in Romania, cu magnitudinea de 7,5 pe scara Richter. Partea trista este ca, din punct de vedere geologic, un cutremur puternic ar devasta Bucurestiul, si asta nu atat din cauza cladirilor construite pe spagi, cat din cauza structurii slabe pe care s-a construit. Mai exact, de vina e pamantul nisipos, care amplifica seismele. Cine o fi fost “istetul” care a pus capitala pe nisip, crezandu-se in vacanta la mare, nu stiu, dar maaare e Gradina….

Revenind, la cutremur, fiecare zona din Bucuresti este caracterizata printr-o acceleratie maxima posibila (a) cu intensitatea maxima corespunzatoare (I) si perioada fundamentala de vibratie a terenului (T).

“Proiectantul trebuie sa proiecteze structura unei cladiri in asa fel incat perioada ei fundamentala de vibratie sa nu fie egala cu cea a terenului pentru a evita fenomenul de rezonanta“, a explicat directorul Marmureanu.

Dar face vreun proiectant asta? Pacat ca domnul Marmureanu explica peretilor.

Deci, in concluzie, terenul de sub Bucuresti “se accelereaza” diferit la cutremur. Au fost, astfel, stabilite 14 de zone distincte, in functie de acceleratie.

Terenul “se accelereaza” cel mai tare, in cazul unui seism major, in Damaroaia, zona EREN (Romexpo – Casa Presei Libere), Baneasa si Otopeni. Valoarea acceleratiei in cazul unui cutremur de 7,5 grade pe scara Richter este de 300 cm/secunda la patrat.

Tot cu acceleratie de 300 de centimetri pe secunda la patrat se misca si Pantelimonul si suburbiile Peris, Bolintin, Magurele.

Zonele cu acceleratia cea mai mica la cutremur major (200 de centimetri pe secunda la patrat) sunt cartierele Vitan, Berceni, Republica. In centrul Capitalei, in zona 1 Mai – Titulescu, dar si Tei – Floreasca, acceleratia maxima atinge valori pana la 240 cm pe secunda la patrat, iar Balta Alba – Titan pana la 250 cm pe secunda la patrat.

Deci, cele mai periculoase zone (de evitat cand va mutati ) sunt zona Casei Presei, Măgurele şi Pantelimon. Berceni, Băneasa şi Colentina reprezintă un risc mediu, iar cel mai puţin afectate ar fi cartierele Militari, Drumul Taberei şi Balta Albă. Cu alte cuvinte, daca aruncati un ochi si pe harta de mai sus, vezi observa ca, in cazul unui cutremur major in capitala, tot centrul elegant, vechi si cochet, nodrul monden si zonele de fitze, vor pica, tronand triumfatoare cartierele marginase de cocalari si pitzipoance . Tare, nu?

Si fiindca ca tot veni vorba de cutremure, aflati (daca nu stiati deja) ca nu Bucurestiul e cea mai ingrozitoare zona de risc a tarii in materie de cutremure. Se poate mai rau , iar “fericitii” ocupanti ai primei pozitii in clasamentul ghinionistilor nationali la seisme sunt locuitorii orasului… Focsani. Cam nasol, ce sa zic…

Harta imparte Romania pe zone de risc seismic cu grade intre 9 si 6. Cel mai mare risc, 9, este, dupa cum spuneam mai sus, la Focsani. Urmeaza zona de sud-est a Romaniei, pe aria judetelor Vrancea, Vaslui, Bacau (spre nord), Galati (spre est) si Buzau-Prahova-Dambovita (spre sud), cu grad de risc 8, reprezentata cu verde. Apoi, cu grad de risc 7, avem zona care inconjoara aria verde, adica toata Muntenia si estul Olteniei si arii izolate din: Banat, extremul sud-vest si tot vestul; inca cinci mici arii – una in centrul Transilvaniei, la vest de Sighisoara, in Fagaras, doua in Maramures, una in Crisana si una in Bucovina.

In continuare, dupa cum ne-o fi karma .