Nu sunt medic si nu ma pricep atat de bine incat sa explic in termeni medicali procedura, dar am sa va povestesc despre cum o tanti doctorita, careia ii voi fi vesnic recunoscatoare pentru ce a facut pentru mine, m-a imunizat la alergenul de pisica. Poate in alte circumstante as fi tinut povestea privata, pentru ca nu tin neaparat sa o impartasesc, insa consider ca un medic atat de competent ar trebui sa primesca laudele pe care le merita si, in plus, am observat ca exista oameni care sunt alergici si renunta la a-si lua animalul pentru ca sunt convinsi ca nu exista solutie pentru problema lor sau nu cunosc faptul ca sunt alergici pana nu aduc animalutul in casa si constata ca o convietuire cu acesta nu este posibila. Este traumatizant pentru om si, totodata, pentru animal, care vine intr-o casa noua, pentru a fi, ulterior, expediat.

Care sunt simptomele alergiei la pisica

Din proprie experienta, va pot spune ca alergia la pisica este cumplita. Chiar nu poti sta in aceeasi casa cu pisica. La naiba, nu poti sta nici pe strada langa ea, pentru ca te gadila totul si-ti curge nasul, iti lacrimeaza ochii si stranuti incontinuu, ca la cea mai oribila raceala. Cei mai nefericiti care au si astm se mai si sufoca pe deasupra. Si atunci ce faci cand ai asemenea reactii alergice si totusi iti doresti o pisica? Povestea se aplica si pentru alte animale, desigur. Exista si alergii la catei, la iepuri, la chinchilla si alte cele. Oare chiar trebuie sa te dai batut si sa te resemnezi pentru ca nu exista leac?

Eu nu m-am resemnat, si bine am facut. Am fost la un prim medic alergolog, in speranta ca ma va informa corect si va incerca sa-mi faca o schema de tratament. Dar spre uimirea si dezamagirea mea, tanti mi-a raspuns ca alergia la pisica nu se poate trata si… pana la urma la ce-mi treuie mie pisica? Am fost la un al doilea medic, care m-a expediat direct si fara ocolisuri. “Cine ti-a spus asemenea prostii ca se poate vindeca? Nu se vindeca.” Si totusi… Dupa nu stiu cate vizite la (nu mai tin minte cati) doctori, care nu m-au luat in serios, am ajuns si la un banal control alergologic, unde am intalnit-o pe doctorita Violeta Perlea (foto) de la clinica Medsana, care mi-a raspuns ca DA, se poate trata, de principiu, dar depinde de cum raspund la medicament. Si, pentru prima oara, am plecat dintr-un cabinet cu o reteta de tratament. Sfatul meu, daca vreti mult sa aveti pisica sau catel sau ce-o fi si sunteti alergici, este sa nu va dati batuti doar pentru ca niste medici sunt incompetenti. Eu o recomand cu caldura pe doctorita Perlea, fara de care nu as sta acum cu o falcuta de pisica lipita de obrazul meu fara sa mor sufocata de alergie.

Ce inseamna alergia la pisica

Contrar credintei populare, reactia alergica nu provine de la contactul cu parul de pisica, ci de la contactul cu epiteliile pisicii din saliva ei, cu care se unge atat de constiincios pe blana. Astfel ca este nevoie de imunizare la saliva pisicii, nu la parul ei.

Cum se determina alergia

O simpla testare cutanata va poate confirma ca sunteti sau nu alergici. Teoretic, asta poate face cam orice alergolog. Sau cel putin asa ar trebui . Testul imunoglobulinei din sange este foarte util, dar mai degraba pe parcursul tratamentului, pentru a monitoriza mai precis evolutia imunizarii. Cu cat e mai mic indicele, cu atat mai mult a crescut imunizarea la alergen. Totusi, ceea ce trebuie sa stiti este ca, desi imunizarea este posibila, imunoglobulina va exista in sange pana muriti. Cat timp aveti contact cu alergenul (pisica in cazul de fata), indicele va ramane scazut si nu veti avea reactii alergice. Dar daca, din varii motive, candva in viata veti decide sa dati pisica, sau va fuge/ moare pisica si veti sta o perioada mai lunga de timp fara a avea contact cu alergenul, ei bine indiele va creste si va veti trezi din nou alergici. E bine de stiut de la bun inceput ca imunizarea si vindecarea nu-s chiar sinonime.

Ce alternative de tratament exista

Desi leacuri exista, nu recomand sa va aruncati sa cumparati medicamentul fara a consulta medicul intai, pentru ca nu puteti sti ce reactii veti avea la el sau daca vi se potriveste. Medicamentul pe care l-am folosit eu se numeste Staloral (solutie sublinguala) si este urmat de un cod. 507 este pentru epitelii de pisica, dar exista si pentru alte tipuri de alergii. Se gaseste extrem de greu si, in general, este indicat sa vorbiti cu farmacista pentru comanda. Singura farmacie unde am gasit eu medicamentul este Help Net-ul din Dorobanti (sunt 2 in zona, ambele au, dar trebuie vorbit in prealabil), nici nu are sens sa va chinuiti sa-l cautati in alta parte, pentru ca nu prea aceti sanse. De asemenea, este destul de costisitor (360 ron cutia cu flacoane care tin cam 2 luni) si se gaseste sub doua forme: de initiere si de mentinere. Cel de initiere se foloseste numai 2-3 luni, pana se termina cele 3 flacoane, dupa care se continua cu cel de mentinere, teoretic timp de 3 ani. La mine 2 au fost de ajuns. Cutia contine un set de instructiuni, pe care vi le explica, oricum, si medicul. Ele trebuie urmate intocmai, atat la dozaj, cat si la frecventa de administrare.

Din cunostintele mele, exista si tratament injectabil, dar nu stiu daca a ajuns inca pe piata noastra si pentru ce tip de alergie este recomandat.

Cum evolueaza tratamentul

Initial, se urmeaza schema cu dozele de initiere, apoi cu cele de mentinere timp de un an. Apoi urmeaza o testare Ig total si Ig specific pentru epitelii de pisica, pentru a vedea in ce stadiu va aflati cu alergia. Un ig specific de 5 inseamna o alergie severa. Intre 3-4 e o alergie medie, iar sub 3 deja este mica. Daca in urma testarii rezulta un Ig de maxim 3, puteti trece la faza urmatoare a tratamentului – contactul cu pisica. Acesta presupune sa vizitati o casa unde exista pisica, pentru a va expune la alergen in mediul sau. Incepeti cu o jumatate de ora, o data pe saptamana, dupa care mariti timpul de “expunere” cat suportati. Cand nu mai tolerati, plecati, nu stati sa va chinuiti. Cand ajungeti sa puteti sta ore intregi intr-o casa cu pisica fara a avea reactii alergice, puteti sa va luati, in sfarsit, pisica.

Va anunt ca nu va fi usor. Va asteapta o perioada lunga de tratament, dar pentru cei care isi doresc mult animalul, merita tot efortul. E nevoie de foarte multa rabdare si perseverenta, pentru ca imunizarea nu se produce peste noapte. Dar bine ca e posibila!

P.S. Pisicuta din poze e Missy a mea, care a crescut enorm si e o minunatie de pisica. Desi arata ca o pisica adulta, are doar 4 luni. E un vis devenit realitate.

Dupa toata aventura cu mutatul, am plecat, in sfarsit, intr-un bine-meritat concediu.

Prima oprire va fi la Sighisoara, dupa care voi sta cateva zile in Sibiu si poate, cu putin noroc, ajung si la Balea. Concediul se va incheia in Franta, la Paris si prin Normandia.

Revin mai fresh si cu multe poze. Si o iau si pe Missy acasa.

Nu credeam ca voi ajunge ca o drogata in sevraj de la ceva, dar adevarul e ca fara internet in ziua de azi nu prea merge. Cel putin nu la mine. Abia mi-am platit facturile, nu am putut cauta nimic ca lumea pe un display mare, nu am mai vazut nici un film, m-am chiorat la seriale in ipad si cate si mai cate. Ce sa zic, frustrant. Dar acele vremuri tulburi sunt deja in spate, pentru ca de azi sunt un om conectat .

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris pe aici, la fel cum a trecut ceva vreme de cand m-am mutat in noua casa. Nu stiu cum se face, insa, ca Internetul se incapataneaza sa-mi ocoleasca proaspata locuinta, astfel ca ma vad nevoita sa astept. Teoretic, asteptarea ar trebui sa se incheie peste maxim doua saptamani, dar cred ca-mi va plesni o vena pe frunte daca trebuie sa mai astept in halul ala de mult. Motivatia: nu exista cablu tras in zona unde locuiesc, asa ca va dura nitel instalarea. Oare vecinii mei traiesc in evul mediu, de nu si-au pus net? Sau sunt fidelizati cu totii unicul alt furnizor existent in cartier, adica Romtelecomul? Pana atunci, traiasca iPhone-ul, iPad-ul si alte i-uri minunate ale marului fermecat (Steve Jobs va fi indelung regretat).

Lasand, totusi, belelele la o parte (fiindca despre ele va voi povesti mai pe larg cand voi avea de pe ce), trebuie sa va prezint noii mei vecini, minim dubiosi. Avem asa:

- o familie numeroasa de tigani pocaiti, care asculta muzica clasica (nici vorba de manele, ba chiar le detesta) si cu niste odrasle atat de politicoase si binevoitoare, incat uneori am impresia ca am nimerit intr-o dimensiund paralela in care totul este intors cu dusul in jos. Daca n-ar vorbi atat de mult, n-ar pune atatea intrebari si n-ar fi atat de dornici sa te ajute cu orice, inclusiv racait de vopsea uscata de pe geamuri, ar fi minunat;

- o familie tanara si simpatica, dar cu o logoree atat de mare, incat ma simt ca intr-un orasel minuscul de provincie, unde toti se cunosc cu toti si barfesc ore intregi… Despre toti. Oare de ce oamenii din zona asta a Bucurestiului vorbesc atat de mult?

- o tanti batrana si relativ ursuza, care locuieste intr-o casa darapanata, are o gradina lasata in paragina, dar in aceladi timp are cei mai frumosi si mai bine ingrijiti trandafiri pe care i-am vazut in viata mea. Oscilez intre merge cu tupeu la ea sa o intreb de unde si-a procurat o asemenea minunatie de buruiana, cum o ingrijeste plus o mie de alte intrebari agasante a la tiganusii din familia de pocaiti, si a crapa de invidie ca eu n-am asa ceva;

- si nu in ultimul rand, o babuta si un mosulet iubitori de animale. Astazi, pe cand inspectam plantele din balcon, am auzit o serie cel putin bizara de injuraturi dintr-o gura de femeie batrana. Babuta se pusese pe blestemat de neamuri si boli necunoscute, intr-un mod de-a dreptul neverosimil, cine stie ce nemernic afurisit. Si fiindca ploaia de apostrofari nu mai inceta, transformandu-se la un moment dat chiar intr-un potop, gata gata sa se pravsleasca inclusiv peste propriul balcon, am scos un ochi curioasa sa vad ce soi de “lighioana spurcata” o nemultumeste atata pe batranica. Era vorba de un catel, care fugarea niste pisici prin gradina babutei. Ma intrebam atunci, de ce totusi nu-l da afara? Nu-i pacat sa irosesti atata energie injurand? In fine, pana la urma m-am plictisit de reality show, am terminat si de ingrijit plantutele si am intrat in casa. Dar curiozitatea m-a readus, dupa vreo zece minute, din nou la spionat vecini. Si ce mi-a fost dat sa vad… Babuta sedea bine merci in prispa, smotocind la caine pe care mai ca nu-l scuipase sau snopise in bataie cateva minute mai devreme. Ca sa vezi chestie, cainele era al ei .

“Talk about a love-hate relationship”.

- si uite ca m-am luat cu diverse si era sa-i uit pe vecinii de vis-a-vis, care s-au mutat intr-o frumusete de vila, dar inainte sa-si puna parchetul pe jos .

Da, ati citit bine. Pisica! Dupa lungi tratamente de imunizare, odata cu noua casa va aparea in viata mea si animalutul mult dorit de atatia ani. Am sa-i spun Missy, are o luna fara o saptamana, e british shorthair blue si abia a deschis ochisorii. Deocamdata se afla in grija mamicii ei de la crescatoria lui Candice Dragota si o voi putea lua acasa (in noua casa) peste 3 luni, cand va fi suficient de maricica si va fi vaccinata corespunzator.

Poate unii dintre voi sunteti curiosi de ce am ales rasa asta si de ce m-am dus direct la o crescatorie autorizata, cand puteam sa iau o pisica de aceeasi rasa la jumatate de pret. Ei bine, cu alegerea rasei e destul de simplu. Intr-o zi frumoasa de vara, cand ma plimbam cu iubitul de mana prin Parcul Tineretului, am zarit (de fapt, mai bine zis, Catalin a zarit, pentru ca spiritul meu de observatie, pe strada, e nul) in curtea unei vile, o pisica gri atat de pufoasa ca o jucarie de plus, de un gri superb. M-am indragostit pe loc :X. Am decis sa-mi iau NEAPARAT o pisica exact ca aia. M-am interesat ce rasa era… british shorthair .

In ceea ce priveste optiunea crescatoriei, ar trebui intai si intai sa mentionez ca eu nu sprijin sub nici o forma exploatarea animalelor sau traficul cu animale. Ok, nu sunt vegetariana, dar nu sunt nici de acord cu chinuitul animalului, fie el pisica, porc, cal, musca sau anaconda. Din punctul meu de vedere, si un animal merita acelasi respect ca orice alta fiinta, inclusiv umana. Si atunci, cand aud de animale multiplicate pe banda rulanta, chinuite in conditii uneori insalubre, transportate in toata lumea, tinute in custi sau expuse prin pet shopuri, in spatii inguste unde abia au loc sa se intinda… fara suparare, dar mi se pare ingrozitor.

In plus, animalele respective nu mai sunt de multa vreme rase pure. Initial, probabil ca s-a pornit de la un exemplar de rasa pura, dar care a fost ulterior incrucisat cu “cine o fi”, pentru a produce cat mai multi pui si a castiga cati mai multi bani de pe urma lor. Astfel, in acest “business” nu se tine cont de bolile care ar putea fi transmise pe cale genetica puilor sau de compatibilitatile de grupe sanguine. Rezulta exemplare dragute care par a fi de rasa, dar in 80% din cazuri sunt bolnave si mor repede. De ce as incuraja asa ceva? Pentru 200 de euro in plus? Vietile nu pot fi cuantificate in sume de bani si nu voi fi niciodata de acord cu asemenea “concesii”. Decat sa alimentez astfel de afaceri odioase, as prefera oricand sa salvez o pisicuta amarata de rasa “europeana” tomberonista, care are nevoie de un stapan, hrana si grija.

Si animalele au drepturi, iar crescatoriile autorizate chiar le respecta. Animalele sunt ingrijite, vaccinate, iubite, respectate, intr-un mediu cald si afectuos, avand la dispozitie mijloacele si spatiul de care au nevoie pentru a fi fericite si sanatoase. Da, este greu de intrat in posesia unui pui cu pedigree, in special la noi in tara, pentru ca exista putine crescatorii autorizate si crerea e mare. Exista liste de asteptare pe care poti sta si un an de zile sau mai mult, pentru ca animalele nu sunt imperecheata la scara industriala, ci la intervale suficient de mari de timp pentru ca animalele sa duca un trai normal si fericit. Dar ai satisfactia ca puiul pe care il iei acasa este sanatos, sociabil, civilizat, nu-ti va devasta casa si nu-ti va baga in spital musafirii.

Revenind la subiectul postarii, Missy e cat o palma, nici culoarea ochilor nu i s-a format inca, nici blana cea gri-albastrui nu i-a aparut. In poza de mai jos se poate observa cat este de “mare” e in comparatie cu ghiveciul de flori de langa cosulet. E un ghem de puf cu niste gherute minuscule si fara dinti in gura. Dar e absolut adorabila. Abia astept sa o iau acasa. Ma simt ca o proaspata mamica.

(Click pe poze).