Poate ca pentru unii e doar un joc stupid cu o grafica ingrozitoare si deloc realista, pentru altii o simpla modalitate de a-si petrece timpul, o dependenta sau toate la un loc, dar pentru atii este o adevarata salvare. Datorita celor care il joaca, Farmville a reusit sa doneze peste 1 milion $ victimelor cutremurului din Haiti.

Cand am inceput sa ma joc, mi-a placut faptul ca nu era un joc distructiv, asa cum sunt majoritatea. Nu trebuia sa impusc/nimicesc/rad de pe fata pamantului… nimic. Nu m-as fi gandit pana acum ca va deveni atat de constructiv. Acele obiecte care se pot cumpara cu “cash” (bani adevarati, nu virtuali) pe care le detestam noi atata (pentru ca, pana la urma, cat de tampit sa fii sa platesti ca sa te joci online un joc gratis? eu n-as fi facut-o in vecii vecilor) au ajuns sa fie sansa unor oameni la viata. Cred ca multi dintre noi (cei care joaca) s-au indurat, din acel moment, sa aloce cativa banuti acelor obiecte care se cumpara cu acei nesuferiti “cash”, stiind ca ei vor ajunge acolo unde este cu adevarat nevoie de ei. Deci iata ca se poate .

Pentru blogul meu, pare-se . Multumesc frumos Mihaelei, care mi-a facut surpriza si m-a premiat, asa ca am sa nominalizez si eu mai departe 5 dintre bloggerii mei preferati, ca asa-i frumos .

Premiul meu merge la Ana (care e noua prin blogosfera), Catalin, Simina, Mihaela,  si Rontziki.

Totusi, dupa ce va bucurati, cititi si in continuare, pentru ca mai e . Premiul acesta este si o leapsa, asa ca va rog sa respectati regulile de mai jos, pentru ca ea sa continue.

1.Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;
2.Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3.Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post care ne explica ce este cu premiul;
4.Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List; (cer scuze, dar se pare ca linkul s-a pierdut undeva pe drum, pentru ca pana la mine n-a mai ajuns si nici la Mihaela nu era, deci probabil ca si ea l-a primit fara.)
5.Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.”

Dupa cum bine stiti, cutremurul din Haiti a avut urmari dezastruoase: peste 100.000 de morti, intregi cartiere complet distruse si, conform Crucii Rosii, cel putin o treime din populatia tarii are disperata nevoie de ajutor umanitar.

Click aici pentru a ajuta oamenii din Haiti cu hrana. Nu va costa absolut nimic, fondurile sunt puse la dispozitie de sponsori. Sunt doar doua clickuri care pot ajuta niste oameni loviti de catastrofa. Haideti, faceti un mic efort.

Am vrut neaparat sa schimb vechea pagina “despre mine” cu una mai reprezentativa care sa cuprinda si niste fotografii mai reusite (din punct de vedere artistic, evident), nu simple poze de prin vacante. In sfarsit m-am convins sa o postez, ca sa nu treaca anul si eu tot lenesa sa raman . Curiosii o pot gasi aici.

Profit de ocazie sa va urez un An Nou asa cum vi-l doriti in care sa vi se indeplineasca toate rezolutiile, pentru ca maine dimineata plec la Sibiu . Ne auzim din nou “la anu’”.

Desi a fost la limita, majoritatea a decis sa-mi fac cont pe twitter . Asa ca am cedat tentatiei. Argumentul care m-a convins, mai degraba decat voturile, a fost urmatorul: nu pot scrie post-uri intregi pe blog despre toate ideile care imi trec prin cap sau ma framanta. Si ca sa nu le tin numai pentru mine, le pot posta pe twitter. Dat fiind faptul ca e totusi o activitate care cere foarte putin timp alocat, am zis ca nu mor daca petrec 5 minute pe zi si acolo. Argumentele contra au cantarit, insa, foarte mult in balanta, motiv pentru care am ezitat atata. Cele mai bune prietene ale mele toate au votat “nu”, iar asta pentru mine conteaza. Le inteleg perfect pozitia, pentru ca de la un timp, mai mult ca oricand, o impartasesc si eu: internetul e o lume falsa si prefer sa raman in cea reala, sa-mi sun prietenii in loc sa-i abordez pe mess, sa ies cu ei in oras in loc sa ducem o discutie virtuala, etc. Nu neg beneficiile tehnologiei, atat timp cat sunt folosite moderat si rational. Dar degeaba ne imbatam cu iluzia comunicarii mai eficiente; nu este mai eficienta, este mai proasta, erodeaza relatiile sau le distruge complet, creand altele artificiale sau superficiale. Insa e mult mai comod asa, motiv pentru care castiga tot mai mult teren si as zice ca e ca un drog – da dependenta. Si, ca orice dependenta, e nociva. Ajungi sa nu mai ai timp pentru tine, pentru pasiunile tale, pentru alti oameni, pentru ca preferi sa stai in fata calculatorului. Si apoi te plangi ca nu progresezi, ca stagnezi, ca nu ai timp pentru evolutie, pentru zecile si sutele de lucruri pe care ai vrea sa le faci. Oare de ce? Cine te opreste?

http://twitter.com/CamiAchim