Daca parcurgi o scurta distanta prin capitala, cum ar fi spre exemplu drumul de la Piata Unirii la Universitate, vei trece pe langa cel putin 4 biserici. Dar practic, in orice parte a orasului te-ai afla, este practic imposibil sa nu treci pe langa cel putin o biserica sau doua.  Valabil si pentru alte orase din tara pe unde am calcat. Iar evolutia e ascendenta. Zi de zi apar noi biserici peste tot prin tara, caci suntem un popor de crestini credinciosi, care ne iubim aproapele ca pe propriul sine, nu furam, nu dam in cap, nu ne violam familia, nu ravnim la capra vecinului, nu preacurvim si, mai ales, nu ne facem chip cioplit, cu exceptia miilor de icoane la care ne rugam sa ne dea mai multi bani, sa ne omoare dusmanii, sa scape de boli, sa ne faca mai aratosi, sa ne iubeasca Gigel/Maricica si ale cele.

Cu mic cu mare, ne imbulzim ca animalele prin biserici sa le sarutam mumiile unor ‘sfinti’ decedati cu mult timp in urma, despre care suntem absolut convinsi ca ne vor salva viata noua si intregului neam. Ne doare in partea dorsala de respectivii sfinti, nu avem nici cea mai vaga idee despre ceea ce presupune efectiv spiritualitatea (cu mici exceptii care, conform regulilor democratice, trebuie sa se supuna vointei majoritatii si, de asemenea, sa suporte consecintele vointei majoritatii), dar cu anumite ocazii ale anului ne amintim ca vrem ceva si nu ne dam in laturi de la nimic pentru a-l obtine, chiar daca asta inseamna sa stam cu zilele la cozi uriase, sa ne calcam in picioare pe canicula, ger sau intemperii.

Suntem cei mai impatimiti crestini pe eticheta, dar cei mai mari nesimtiti in borcanul de sub eticheta. Vorbim in biserici ca la piata, ne vorbim de rau cunostintele, ne imbracim in public, judecam pe toti si pe toate ca niste atotstiutori ce suntem, ne pisam pe ea de natura aruncand toate deseurile posibile direct in ea si ne tinem numai de ciolanii si de cum sa “ocolim” mai elegant legile.

Pe zi ce trece tot mai multe spitale se inchid, iar numarul paturilor de spital se reduc (cu 5700 doar anul acesta). Suntem bolnavi? Avem nevoie de o ambulanta? Mai bine Domnului sa ne rugam! Iar daca ne simtim cu adevarat rau, hai mai bine sa mergem direct la biserica de peste drum, ca oricum nu o mai ducem mult si oricum n-avem loc in spitale sau, daca am avea loc, am fi tratati ca niste vite la abator, nu-i asa? Poate asta e si ideea. Mai multe biserici, ca sa nu mai fie nevoie de un transport si la spital. Avem exact ceea ce meritam, iar acei “minoritari” care ar avea ceva de comentat sa taca din gura, pentru ca majoritatea decide!

Un fapt cat de poate de evident pentru unii, dar mai putin constientizat de altii – din pacate chiar posesorii de caini in marea lor majoritate – si cainii isi fac nevoile. Daca pe o pisica, broasca testoasa, tarantula, chinchilla, etc. nu este nevoie sa le scoti din casa pentru a-si exercita aceasta nevoie fiziologica, pe un caine nu prea ai incotro, trebuie sa-l duci la o plimbare sau ti se “usureaza” in mijlocul sufrageriei. Nimic nou sub soare.

Atunci cum se face ca exista atat de multe persoane care adopta/cumpara caini, desi le cunosc aceasta nevoie imperioasa, si totusi nu iau masurile care se impun? De ceva vreme locuiesc intr-un complex de blocuri noi din capitala, intr-un cartier cu multe spatii verzi, chiar daca nu fix pe celalalt trotuar.  Nou fiind, are intreaga parcare si zona din imprejurime proaspat pavata, pazita si curatata. Sau ma rog, relativ curata, minus niste pete maro dispuse de jur imprejurul toturor blocurilor. Imi vine sa innebunesc! In fiecare dimineata cand ies din scara fac slalom printre rahatii cainilor scosi la plimbare de catre vecinii mei si mi se intoarce stomacul pe dos. Sa fie oare vina cainilor ca-s vii si trebuie sa dea afara ce baga pe partea ailalta?

Dragi vecini, inteleg ca iubiti cainii si este de apreciat faptul ca ati adoptat acele fiinte necuvantatoare in sanul familiilor voastre, dar oare nu ar fi mai dragut si mai civilizat din partea voastra sa va miscati fundurile “ocupate” pana la parculetul amplasat si amenajat cu 200 de metri mai in fata special pentru plimbatul cateilor de apartament? Nu ar fi, de asemenea, dragut si civilizat din partea voastra, daca tot ii tineti inchisi intre patru pereti toata ziua, sa le oferiti si lor macar o plimbare printr-un spatiu verde in locul betonului din jurul blocului? Sau daca tot nu va lasa lenea sa va folositi la o capacitate mai mare functia locomotoare de care am vazut ca dispuneti, macar sa si strangeti rahaturile creaturilor cu care va mandriti atata pe feisbuc? Sau oare voua nu va e sila sa faceti slalom printre dejectii animale descompuse in baltoacele din zapada topita?

Poate ar fi cazul ca inainte de a va asuma o responsabilitate de proportiile adoptiei unui caine sa va si interesati in ce constau aceste responsabilitati si sa va intrebati cat se poate de serios daca sunteti in stare sa le duceti la bun sfarsit sau nu. Si la un caine hai mai treaca mearga, ca-l mai poti da altcuiva daca nu-ti convine situatia sau nu te descurci (desi e un gest urat), dar din pacate unii folosesc aceeasi abordare si cand vine vorba de copii. Iar pe astia nu prea ii poti da “cadou” .

Adevarat, eu nu am aceasta sarbatoare si teoretic nu o sarbatoresc, daaaaaar sunt innebunita dupa cadouri (si facut, nu doar primit) si dupa obiceiurile de Mos Nicolae si Craciun, asa ca am pastrat traditia cadourilor, bradutului, etc. pe principiul “orice sarbatoare este prilej de… sarbatorit”. Ieri am dat si o “mica” tura pentru niste cumparaturi de decoratiuni, nu specific magazinul, ca nu e frumos sa fac reclama pe blog. Totul bine si frumos, numai ca “mica” tura s-a transformat intr-o exasperanta tura de cateva ore de slalom printre alte cateva sute sau mii de alti cumparatori la fel de entuziasmati ca si mine.

Astfel ca anul acesta, de Mos Nicolae va urez un La multi ani si la multe cadouri!, dar fac si un apel la populatia extrem de civilizata si binevoitoare a acestui mirific oras in care vietuiesc, si anume: “mergeti la cumparaturi si in alte zile, nu doar cele fix dinaintea sarbatorii”, pentru a nu ne simti ca la Unirii la metrou la ore de varf, ci ca in pragul unei sarbatori, sa nu ne calcam pe picioare sau sa ne impingem “accidental” cu carucioarele, ci sa ne zambim cu bucurie, sa nu flamanzim la cozi interminabile ca pe vremea raposatului, ci sa ajungem frumusel acasa unde sa ne putem bucura de un pranz alaturi de familie, catel, pisica, purcel sau ce-o fi. Oare cand o sa vina “Mosul” si cu bun simt pe la noi?

(Da, stiu ca traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul, nu e nevoie sa-mi amintiti )

Astazi este ziua Pamantului. Si ne putem sarbatori iubita noastra planeta stingand pentru o ora lumina si renuntand la utilizarea oriccarei forme de electricitate.

As intreba de ce, dar cred ca imi vor sari in cap militantii pentru protectia mediului. Totusi, sa-mi zica si mie cineva de ce. La ce ajuta faptul ca stingem (bombanind) lumina, ne inchidem (bombanind) calculatorul si televozorul si citim la lumanare sau iesim in oras gandindu-ne ca oricum aprindem lumina cand ajungem acasa.

Mi se pare cea mai mare ipocrizie posibila sa pretindem ca asa ajutam o planeta care e afectata de probleme uriase , cand nici unul dintre noi nu are nici cea mai mica intentie de a renunta la beneficiile evolutiei tehnologice si ale civilizatiei. Nu ne puteam machia pe intuneric, nu putem ajunge la o destinatie mai indepartata fara combustibil si nu vom accepta niciodata obiectele/decoratiunile facute din hartie si materiale reciclabile in locul celor pe care le gasim in comert (s pentru fabricarea carora se arde petrol) pentru simplul motiv ca sunt urate cu spume. O zi pe an strangem din dinti o ora uitandu-ne la ceas sa vedem cand ne putem relua viata. Se vede din avion ca e un gest fals.

Daca tot tinem atata la pleneta asta si am vrea sa facem ceva durabil pentru a o proteja, am putea planta cate un pom in loc sa stingem o ora lumina. Imaginati-va cati pomi noi ar aparea pe Pamant daca fiecare dintre noi are face gestul acesta anual. Dar nuuuu, e mult mai comod sa stigem lumina si televizorul si sa pretindem ca ne pasa. Si nici macar nu ne murdarim.

“There’s nothing to mourn about death any more than there is to mourn about the growing of a flower. What is terrible is not death but the lives people live or don’t live up until their death. They don’t honor their own lives, they piss on their lives. They shit them away. Dumb fuckers. They concentrate too much on fucking, movies, money, family, fucking. Their minds are full of cotton. They swallow God without thinking, they swallow country without thinking. Soon they forget how to think, they let others think for them. Their brains are stuffed with cotton. They look ugly, they talk ugly, they walk ugly. Play them the great music of the centuries and they can’t hear it. Most people’s deaths are a sham. There’s nothing left to die.”

Charles Bukowski