asta e de pe blogul tau vechi, acolo am dat intamplator peste tine, eu cred ca stiu raspunsul la intrebare si ziceai :
“Ma gandesc ca daca am cunoaste raspunsul la aceasta intrebare nimic din ceea ce am face incepand din acel moment nu ar mai avea nici un sens si nu ne-ar mai provoca nici o bucurie. La ce bun sa incepi sa citesti o carte fabuloasa cand cunosti de la bun inceput actiunea si deznodamantul? Ar fi plictiseala curata.”
Pai e simplu, de ce mananci o ciocolata care stiica o sa iti placa, de ce te dai intr-un montaigne-russe cand stii exact ce senzatii o sa simti. Dimpotriva, de ce as vrea sa ma dau intr-un trenulet plictisitor cand stiu de la inceput ca nu o sa imi placa?
“Daca acu mult timp credeam orbeste in suflete pereche sortite unul celuilalt pana cand moartea ii va desparti, astazi sunt de parere ca jumatatile se construiesc pe parcursul vietii, ca in ziua de azi nu esti neaparat compatibil cu acelasi om cu care erai in urma cu 10 de ani, decat in situatia in care v-ati schimbat impreuna.”
Perfect adevarat, iar relatiile anterioare, ca tot intrebai rtoric ce au fost si de ce, nu erau neaparat sa inveti ce sa schimbi la tine, nu, ci ca sa inveti ce anume trebuie sa cauti, sa vezi ce exact vrei de la viata si de la cel pe care sa-l numesti suflet pereche. Da, ok, inveti si multe lucruri, multe lectii de viata, totul se intampla cu un motiv, nimic nu cred ca este intamplator. Si ziceam “de la cel pe care o sa-l numesti suflet pereche”, pentru ca eu cred ca din atatea miliarde de oameni de pe planeta asta, iti poti gasi usor cel putin cateva sute de mii sau milioane de suflete pereche, faptul ca s-a nimerit sa fie la momentul potrivit si sa corespunda cu toate cerintele tale (sau macar cele obligatorii), asta banuiesc ca tine de destin.
Oricum, m-ai facut curios de un lucru, zi-mi si mie ziua,luna anul, locul si ora la care te-ai nascut, ca n-am gasit pe site nici macar primele 3. Sunt chiar curios sa vad daca am dreptate in legatura cucateva chestii care imi trec prin minte. Daca nu ai chef sa le faci publice poti sa mi le trimiti la razcfr@yahoo.com (e adresa mea de spam asa ca nu ma deranjeaza daca e publica).
Pai, Razvane, in primul rand bine ai venit pe blog la mine Apoi, hai sa o iau punctual:
Cand am spus asta “Ma gandesc ca daca am cunoaste raspunsul la aceasta intrebare nimic din ceea ce am face incepand din acel moment nu ar mai avea nici un sens si nu ne-ar mai provoca nici o bucurie. La ce bun sa incepi sa citesti o carte fabuloasa cand cunosti de la bun inceput actiunea si deznodamantul? Ar fi plictiseala curata.” nu ma referam la o ciocolata sau la un ceva care iti provoaca o senzatie anume bine definita si care stiu ca o sa-mi placa. Ci ma refeream la viata, iar viata nu e tocmai “all milk and honey”, uneori e a naibii de amara si poate nu ti-ar facea prea mare placere sa te arunci cu capul inainte stiind ca o sa doara, poate doar daca esti masochist. Viata e plina si de bune si de rele, insa pentru a face fata cu bine partilor rele, e mai bine sa nu le stii dinainte. Ca atunci cand mergi la dentist sa-ti faci ceva dureros. Eu una prefer sa nu mi se spuna, vezi ca o sa faci pe tine de durere. Daca aflu cand sunt deja pe scaun, asta e, nu am cum sa fug fac fata si asta e. Ideea e ca daca stii dinainte, vei incerca sa le eviti, iar etapele alea erau necesare pentru evolutie, viata nu ar mai fi la fel daca nu ai trece prin ele. Ai nevoie de ele pentru a creste, pentru a fi pregatit pentru ce va urma. Nimeni nu se naste stiind totul fara sa treaca prin niste experiente.
In legatura cu relatiile anterioare, tu ai zis bine si sunt de acord ca trebuie sa-ti dai seama ce sa cauti dar, as completa ca pentru a sti ce sa cauti trebuie sa stii cine esti. Nu poti cauta pereche petru un pantof care nu stii cum arata.
Nu stiu insa la ce-ti trebuie datele mele de nastere insa dat fiind faptul ca nu-s mari secrete, 16 ianuarie 1984, 6:15 dimineata, Bucuresti. Dar daca tot le folosesti vreau si eu rezultatul, daca esti dragut.
Eu ma duc la dentist stiind ca o sa doara si cerand anestezie , asa ca nu mi-e chiar asa de frica stiind ca o sa doara. La fel si cu viata…na, uite, in facultate, eu ma duceam la examene fara sa stiu nimic stiind ca o sa ma doara, dar cu speranta, cine stie ce o sa se intample, desi imi dadeam seama ca “o sa doara” ca nu stiu nimic. Acuma, stiu, nu e acelasi lucru, dar poti sa privesti si din alt punct de vedere, daca stii ca nu o sa fie “milk & honey” si ca o sa doara, si ai avea acces la cunostintele astea, sa stii de dinainte, le-ai folosi? Ok, situatia e alta, nu ai cum sa stii decat experimentand , ca sa aflii ce cauti , dar daca ai stii si ai avea cunostiintele astea, le-ai folosi? De ex, sa nu mai treci prin 1-10 relatii si sa suferi si sa te duci direct la cel care stii ca iti este sufletul pereche. Asa ai putea teoretic sa faci toate greselile cu cineva care ti-ar arata ca gresesti fara sa te faca sa suferi si relatia ar rezista. Nu stiu, poate sunt si eu idealist (sigur de fapt ), poate e si faptul ca vin dupa o relatie de 5 ani jumate si ma gandesc daca nu mi-ar fi fost mai bine fara. Adica imi e clar ca fara relatia asta, nivelul meu de cunoastere poate nu ar fi fost la fel, dar la fel de bine, nivelul meu de cunoastere ar fi ajuns la fel de bine daca cunoasteam pe cineva cu care sa ma potrivesc mai bine. Oare?
Legat de datele tale, banuiam ca ai ceva “Aer” in tine , din modul in care descriai relatiile tale anterioare, eram curios ce e cu fotografia , si am gasit asta : “Mijlocul cerului în Balanţă conferă aptitudini pentru cariera artistică: dans, muzică, teatru.” Poate or fi legate. Sunt curios ce faci in viata de zi cu zi, daca chiar scoti bani din asta sau doar e o pasiune…ar fi culmea sa faci un job de birou, la asta chiar nu te vad.
Sa zicem ca e un pic mai mult decat o pasiune si nu mi-as vedea viata fara arta in ea .
Eu cred ca esti un idealist Eu din tot sirul de relatii am invatat o gramada si stiu, sunt convinsa, ca daca m-as fi trezit direct in relatia mea actuala fara sa trec intai prin celelalte, as fi facut-o praf sau nu as fi fost compatibila cu el. Ele mi-au fost de folos. Cumva, in ciuda esecurilor aferente ma bucur ca am avut acele experiente. Am scos ceva bun din fiecare.
Am revenit , uite, am stat, am analizat, singurul lucru care l-am invatat cu adevarat este sa nu mai fiu asa tolerant in relatii de dragoste, daca imi greseste o data rau de tot sa zic ca pot ierta, dar daca face aceeasi greseala, e clar ca nu merge…si am invatat sa nu mai fac compromisuri, adica daca incerci sa mai schimbi cate ceva la tine, dar daca nu te poate accepta asa cum esti…e iar clar. Si in fostele relatii am avut semne ca cel de langa nu ma accepta asa cum sunt de ex, prin modul egoist sau posesiv in care se purtau si am invatat ca asta nu e iubire adevarata si e bine sa te feresti de ea. Dar sincer, daca aveam noroc si o nimeream pe cea care trebuia din prima…cum poti sa nu vezi ceva ce e asa aproape de perfectiunea aceea ce iti doresti….nu prea cred ca ai cum sa strici. Daca exista comunicare cu adevarat, si intelegere si armonie, lucruri care vin in urma unei compatibilitati bune…eu zic ca poti trece cam peste orice problema prin comunicare adevarata.
Nu stiu, tu ce zici ca ai invatat din fostele relatii, lucruri care te-au ajutat acum sa nu faci relatia praf si sa fii mai compatibila?
Pai, in primul rand, iti dau mare dreptate la ce ai spus in legatura cu acceptaul asa cum esti. Nu mi se pare deloc ok sa vrei sa-l schimbi pe celalalt, daca esti compatibil cu o persoana, pur si simplu esti. Daca nu poti sub nici o forma sa accepti defectele cuiva e clar ca trebuie sa o lasi balta, de-aia as iesi dintr-o relatie in care cineva nu e ok cu felul meu de-a fi. Dar am invata inca ceva. Oamenii se schimba in timp, in sensul ca evolueaza, si unele defecte pe care le au sunt “cizelabile”, asa ca daca simti ca celalalt are acel potential de schimbare si vezi ca o face efectiv, atunci e bine sa fii tolerant si sa-l ajuti. Si cel mai important lucru pe care l-am invatat e ca secretul unei relatii frumoase e toleranta. Daca iubesti omul de langa tine si te potrivesti cu el, asta nu va face perfecti. Fiecare vine cu un bagaj de “umanitate”.. mici defecte, mici diferente, uneori in conceptii, alteori in gusturi. A te astepta sa gasesti un om ideal, perfect, este o iluzie. Asa ca trebuie sa inveti sa fii tolerant si ciar sa-l iubesti daca vrei sa mearga. Trebuie sa-l “inveti” fara sa-l judeci constant din prisma a ce si cine esti tu (pt ca el e alta persoana, nu tu), sa-i cunosti reactiile, nevoile, dorintele, obiceiurile si sa le respecti, chiar daca nu-s la fel cu ale tale, chiar daca uneori nici nu le intelegi pentru ca pentru tine nu au sens. Ceva de genul, el asa e, nu e ca mine, dar il iubesc si asa ciudat. Sunt o multime de fleacuri si certuri de nimic care deterioreaza o relatie, cand de fapt ele nici macar nu ar trebui sa existe. Pana la urma e o chestie de maturitate si puterea de a renunta la orgoliu.
Dar mai e ceva. Inainte, in alte relatii, existau lucruri care nu imi placeau la celalalt, niste diferente. Dar eu le-am considerat pe alea din domeniul “incompatibilitate”. Ce am spus eu mai sus ca e bine sa tolerezi nu e ceva ce ai ales pe o lista de lucruri peste care nu poti si nu doresti sa treci. Probabil avem fiecare dintre noi o astfel de “lista”. Abia cand ajungi sa fii cu cineva langa care sa nu simti ca se ating acele aspecte, ci e vorba doar de alte defecte mai micute, poti sa fii tolerant cu adevarat. Eu spre exemplu nu tolerez langa mine o persoana iresponsabila si “mana sparta” care arunca banii pe prostii si uita ca mai exista si facturi. Nu as putea sa trec niciodata peste asta, deci nu poate fi vorba de compatibilitate din start. O relatie cu o astfel de persoana e compromisa clar. Deci, trebuie sa te gandesti tu bine de la bun inceput, ce crezi ca te-ar deranja foarte mult pe viitor si ce e fleac. Pe mine fostele relatii esuate m-au ajutat sa le gasesc. Pentru ca am tot identificat la fostii iubiti lucruri pe care nu le pot tolera, astfel ca mi-a fost mult mai usor pe urma sa gasesc o persoana care sa fie potrivita pentru mine.
Will you be my wife??!!
(da’ nu-i corect asa, ca ar trebui sa fie anonim)
Da, draga
dar numai daca imparti motanul cu mine 
http://eeeeva.wordpress.com/2009/06/20/suflete-pereche/
asta e de pe blogul tau vechi, acolo am dat intamplator peste tine, eu cred ca stiu raspunsul la intrebare si ziceai :
“Ma gandesc ca daca am cunoaste raspunsul la aceasta intrebare nimic din ceea ce am face incepand din acel moment nu ar mai avea nici un sens si nu ne-ar mai provoca nici o bucurie. La ce bun sa incepi sa citesti o carte fabuloasa cand cunosti de la bun inceput actiunea si deznodamantul? Ar fi plictiseala curata.”
Pai e simplu, de ce mananci o ciocolata care stiica o sa iti placa, de ce te dai intr-un montaigne-russe cand stii exact ce senzatii o sa simti. Dimpotriva, de ce as vrea sa ma dau intr-un trenulet plictisitor cand stiu de la inceput ca nu o sa imi placa?
“Daca acu mult timp credeam orbeste in suflete pereche sortite unul celuilalt pana cand moartea ii va desparti, astazi sunt de parere ca jumatatile se construiesc pe parcursul vietii, ca in ziua de azi nu esti neaparat compatibil cu acelasi om cu care erai in urma cu 10 de ani, decat in situatia in care v-ati schimbat impreuna.”
Perfect adevarat, iar relatiile anterioare, ca tot intrebai rtoric ce au fost si de ce, nu erau neaparat sa inveti ce sa schimbi la tine, nu, ci ca sa inveti ce anume trebuie sa cauti, sa vezi ce exact vrei de la viata si de la cel pe care sa-l numesti suflet pereche. Da, ok, inveti si multe lucruri, multe lectii de viata, totul se intampla cu un motiv, nimic nu cred ca este intamplator. Si ziceam “de la cel pe care o sa-l numesti suflet pereche”, pentru ca eu cred ca din atatea miliarde de oameni de pe planeta asta, iti poti gasi usor cel putin cateva sute de mii sau milioane de suflete pereche, faptul ca s-a nimerit sa fie la momentul potrivit si sa corespunda cu toate cerintele tale (sau macar cele obligatorii), asta banuiesc ca tine de destin.
Oricum, m-ai facut curios de un lucru, zi-mi si mie ziua,luna anul, locul si ora la care te-ai nascut, ca n-am gasit pe site nici macar primele 3.
Sunt chiar curios sa vad daca am dreptate in legatura cucateva chestii care imi trec prin minte. Daca nu ai chef sa le faci publice poti sa mi le trimiti la razcfr@yahoo.com (e adresa mea de spam asa ca nu ma deranjeaza daca e publica).
Pai, Razvane, in primul rand bine ai venit pe blog la mine
Apoi, hai sa o iau punctual:
fac fata si asta e. Ideea e ca daca stii dinainte, vei incerca sa le eviti, iar etapele alea erau necesare pentru evolutie, viata nu ar mai fi la fel daca nu ai trece prin ele. Ai nevoie de ele pentru a creste, pentru a fi pregatit pentru ce va urma. Nimeni nu se naste stiind totul fara sa treaca prin niste experiente.
insa dat fiind faptul ca nu-s mari secrete, 16 ianuarie 1984, 6:15 dimineata, Bucuresti. Dar daca tot le folosesti vreau si eu rezultatul, daca esti dragut. 
Cand am spus asta “Ma gandesc ca daca am cunoaste raspunsul la aceasta intrebare nimic din ceea ce am face incepand din acel moment nu ar mai avea nici un sens si nu ne-ar mai provoca nici o bucurie. La ce bun sa incepi sa citesti o carte fabuloasa cand cunosti de la bun inceput actiunea si deznodamantul? Ar fi plictiseala curata.” nu ma referam la o ciocolata sau la un ceva care iti provoaca o senzatie anume bine definita si care stiu ca o sa-mi placa. Ci ma refeream la viata, iar viata nu e tocmai “all milk and honey”, uneori e a naibii de amara si poate nu ti-ar facea prea mare placere sa te arunci cu capul inainte stiind ca o sa doara, poate doar daca esti masochist. Viata e plina si de bune si de rele, insa pentru a face fata cu bine partilor rele, e mai bine sa nu le stii dinainte. Ca atunci cand mergi la dentist sa-ti faci ceva dureros. Eu una prefer sa nu mi se spuna, vezi ca o sa faci pe tine de durere. Daca aflu cand sunt deja pe scaun, asta e, nu am cum sa fug
In legatura cu relatiile anterioare, tu ai zis bine si sunt de acord ca trebuie sa-ti dai seama ce sa cauti dar, as completa ca pentru a sti ce sa cauti trebuie sa stii cine esti. Nu poti cauta pereche petru un pantof care nu stii cum arata.
Nu stiu insa la ce-ti trebuie datele mele de nastere
Eu ma duc la dentist stiind ca o sa doara si cerand anestezie
, asa ca nu mi-e chiar asa de frica stiind ca o sa doara. La fel si cu viata…na, uite, in facultate, eu ma duceam la examene fara sa stiu nimic stiind ca o sa ma doara, dar cu speranta, cine stie ce o sa se intample, desi imi dadeam seama ca “o sa doara” ca nu stiu nimic. 
Acuma, stiu, nu e acelasi lucru, dar poti sa privesti si din alt punct de vedere, daca stii ca nu o sa fie “milk & honey” si ca o sa doara, si ai avea acces la cunostintele astea, sa stii de dinainte, le-ai folosi? Ok, situatia e alta, nu ai cum sa stii decat experimentand 
, ca sa aflii ce cauti , dar daca ai stii si ai avea cunostiintele astea, le-ai folosi? De ex, sa nu mai treci prin 1-10 relatii si sa suferi si sa te duci direct la cel care stii ca iti este sufletul pereche. 
Asa ai putea teoretic sa faci toate greselile cu cineva care ti-ar arata ca gresesti fara sa te faca sa suferi si relatia ar rezista. Nu stiu, poate sunt si eu idealist (sigur de fapt 
), poate e si faptul ca vin dupa o relatie de 5 ani jumate si ma gandesc daca nu mi-ar fi fost mai bine fara. Adica imi e clar ca fara relatia asta, nivelul meu de cunoastere poate nu ar fi fost la fel, dar la fel de bine, nivelul meu de cunoastere ar fi ajuns la fel de bine daca cunoasteam pe cineva cu care sa ma potrivesc mai bine. Oare?
Legat de datele tale, banuiam ca ai ceva “Aer” in tine
, din modul in care descriai relatiile tale anterioare, eram curios ce e cu fotografia 
, si am gasit asta : “Mijlocul cerului în Balanţă conferă aptitudini pentru cariera artistică: dans, muzică, teatru.” Poate or fi legate. 
Sunt curios ce faci in viata de zi cu zi, daca chiar scoti bani din asta sau doar e o pasiune…ar fi culmea sa faci un job de birou, la asta chiar nu te vad. 
Sa zicem ca e un pic mai mult decat o pasiune si nu mi-as vedea viata fara arta in ea
.
Eu din tot sirul de relatii am invatat o gramada si stiu, sunt convinsa, ca daca m-as fi trezit direct in relatia mea actuala fara sa trec intai prin celelalte, as fi facut-o praf sau nu as fi fost compatibila cu el. Ele mi-au fost de folos. Cumva, in ciuda esecurilor aferente ma bucur ca am avut acele experiente. Am scos ceva bun din fiecare.
Eu cred ca esti un idealist
Vrei să facem schimb de link?
sorry, eu nu fac schimburi de link, citesc numai ce mi se pare interesant pe principiul “i like it -> i add it to my blogroll”.
Am revenit
, uite, am stat, am analizat, singurul lucru care l-am invatat cu adevarat este sa nu mai fiu asa tolerant in relatii de dragoste, daca imi greseste o data rau de tot sa zic ca pot ierta, dar daca face aceeasi greseala, e clar ca nu merge…si am invatat sa nu mai fac compromisuri, adica daca incerci sa mai schimbi cate ceva la tine, dar daca nu te poate accepta asa cum esti…e iar clar. Si in fostele relatii am avut semne ca cel de langa nu ma accepta asa cum sunt de ex, prin modul egoist sau posesiv in care se purtau si am invatat ca asta nu e iubire adevarata si e bine sa te feresti de ea. Dar sincer, daca aveam noroc si o nimeream pe cea care trebuia din prima…cum poti sa nu vezi ceva ce e asa aproape de perfectiunea aceea ce iti doresti….nu prea cred ca ai cum sa strici. Daca exista comunicare cu adevarat, si intelegere si armonie, lucruri care vin in urma unei compatibilitati bune…eu zic ca poti trece cam peste orice problema prin comunicare adevarata.
Nu stiu, tu ce zici ca ai invatat din fostele relatii, lucruri care te-au ajutat acum sa nu faci relatia praf si sa fii mai compatibila?
Pai, in primul rand, iti dau mare dreptate la ce ai spus in legatura cu acceptaul asa cum esti. Nu mi se pare deloc ok sa vrei sa-l schimbi pe celalalt, daca esti compatibil cu o persoana, pur si simplu esti. Daca nu poti sub nici o forma sa accepti defectele cuiva e clar ca trebuie sa o lasi balta, de-aia as iesi dintr-o relatie in care cineva nu e ok cu felul meu de-a fi. Dar am invata inca ceva. Oamenii se schimba in timp, in sensul ca evolueaza, si unele defecte pe care le au sunt “cizelabile”, asa ca daca simti ca celalalt are acel potential de schimbare si vezi ca o face efectiv, atunci e bine sa fii tolerant si sa-l ajuti. Si cel mai important lucru pe care l-am invatat e ca secretul unei relatii frumoase e toleranta. Daca iubesti omul de langa tine si te potrivesti cu el, asta nu va face perfecti. Fiecare vine cu un bagaj de “umanitate”.. mici defecte, mici diferente, uneori in conceptii, alteori in gusturi. A te astepta sa gasesti un om ideal, perfect, este o iluzie. Asa ca trebuie sa inveti sa fii tolerant si ciar sa-l iubesti daca vrei sa mearga. Trebuie sa-l “inveti” fara sa-l judeci constant din prisma a ce si cine esti tu (pt ca el e alta persoana, nu tu), sa-i cunosti reactiile, nevoile, dorintele, obiceiurile si sa le respecti, chiar daca nu-s la fel cu ale tale, chiar daca uneori nici nu le intelegi pentru ca pentru tine nu au sens. Ceva de genul, el asa e, nu e ca mine, dar il iubesc si asa ciudat.
Sunt o multime de fleacuri si certuri de nimic care deterioreaza o relatie, cand de fapt ele nici macar nu ar trebui sa existe. Pana la urma e o chestie de maturitate si puterea de a renunta la orgoliu.
Dar mai e ceva. Inainte, in alte relatii, existau lucruri care nu imi placeau la celalalt, niste diferente. Dar eu le-am considerat pe alea din domeniul “incompatibilitate”. Ce am spus eu mai sus ca e bine sa tolerezi nu e ceva ce ai ales pe o lista de lucruri peste care nu poti si nu doresti sa treci. Probabil avem fiecare dintre noi o astfel de “lista”. Abia cand ajungi sa fii cu cineva langa care sa nu simti ca se ating acele aspecte, ci e vorba doar de alte defecte mai micute, poti sa fii tolerant cu adevarat. Eu spre exemplu nu tolerez langa mine o persoana iresponsabila si “mana sparta” care arunca banii pe prostii si uita ca mai exista si facturi. Nu as putea sa trec niciodata peste asta, deci nu poate fi vorba de compatibilitate din start. O relatie cu o astfel de persoana e compromisa clar. Deci, trebuie sa te gandesti tu bine de la bun inceput, ce crezi ca te-ar deranja foarte mult pe viitor si ce e fleac. Pe mine fostele relatii esuate m-au ajutat sa le gasesc. Pentru ca am tot identificat la fostii iubiti lucruri pe care nu le pot tolera, astfel ca mi-a fost mult mai usor pe urma sa gasesc o persoana care sa fie potrivita pentru mine.