Se scrie o gramada pe tema horoscoapelor pentru oameni, in incercarea de a descifra personalitati, obiceiuri, defecte, aptitudini la orizontala si alte cele, pentru a face haz de ele sau a chiar prezice viitorul. Ma rog, eu raman circumspecta la asemenea vorbe mari , dar e distractiv uneori sa citesti despre caracteristici care, culmea… uneori chiar se potrivesc. Sau macar sunt amuzante, daca nu adevarate. Asa ca, de ce n-ar exista asemenea horoscoape si pentru prietenii nostri blanosi, care ne fac viata mai frumoasa zi de zi? Iata un horoscop despre pisici, pentru ca stapanii lor sa le inteleaga mai bine personalitatea si comportamentul.

Cu ocazia asta am aflat ca pisica mea e TAUR.

Pisica Berbec (martie 21 – aprilie 19)
Pisicile din zodia berbecului sunt pline de energie si spirit de aventura, explorand mereu zonele din jurul habitatului lor. Asa ca aveti grija ce lasati pe masa, pentru ca pisicii din Berbec ii place sa se catare peste tot, curiozitatea nu ii da pace deloc si sa nu va mirati daca o sa va gasiti unoeri canapelele zgariate si perdelele rupte. Le place sa se joace, asa ca jucariile ce contin soricei, bile sunt foarte binevenite. in marea majoritate a timpului sunt destul de impulsive.

Mandra, increzatoare, putin agresiva, dar de o deosebita inteligenta, mata-berbec lasa linguselile la o parte si isi scoate gherutele cand doreste sa obtina ceva. Nu ii place sa primeasca ordine, face totul cum crede ea de cuviinta.

Pisicile Berbec sunt in mod natural agresive si prefera jocurile si situatiile in care trebuie sa-si construiasca o strategie de lupta pentru a-si cuceri prada. Datorita inclinatiei catre strategie si combativitate, tind sa aiba mai mult succes la vanatoare decat pisicile din alte semne. Nu fi surprins daca pisica ta va aparea intr-una dintre aceste zile triumfatoare, purtandu-si in bot prada proaspat capturata. S-a nascut pentru a captura inamici, a-i lua ostatici si, in cele mai multe dintre cazuri, a-i omori.

Pisicile Berbec sunt foarte posesive, aparandu-si teritoriul cu orice pret. Si sunt perfect convinse ca si tu faci parte din teritorul lor. Daca auzi vreodata un stapan de pisica spunand “Pisica mea se poarta ca un caine”, atunci fii sigur ca ai in fata un stapan de pisica Berbec.

S-ar putea sa dureze ceva pana cand pisica ta Berbec va accepta si se va purta prietenos si cu alti oameni decat cu tine. Pentru ea, relatia dintre voi doi este speciala. Iar ceilalti nu fac decat sa intervina intre voi doi.

Cum sa te porti cu o pisica Berbec? Pisicile Berbec sunt niste luptatoare: da-le ceva de cucerit si dupa aceea lasa-le sa-si apere cuceririle.

Pisica Taur (aprilie 20 – mai 20)
Pisicile din zodia taurului sunt foarte iubitoare si alintate. Le place sa fie mangaiate, iubite si mai ales scarpinate pe burtica. Totodata, sunt si foarte lenese, placerea lor cea mai mare fiind sa stea in patut toata ziua cu labutele intinse alene si torcand ore intregi. Sunt linistite, nu le place galagia, sunt pisici foarte comode, care vor sa se simta in siguranta.

Cine are pisica nascuta in zodia Taurului trebuie sa fie pregatit sa-i ofere un camin stabil, fara prea multe schimbari sau calatorii. Pisoiul Taur uraste cand este mutat din locul lui preferat. Din acest motiv, suporta greu mutarile sau modificarile majore din casa. In rest, este cea mai jucausa si loiala pisica.

Pisica-taur este deosebit de talentata, nimeni nu o poate intrece in joaca şi zgariat. Paşnica din fire, stie sa rasplateasca tandretea cu tandrete si ii place sa-si insoteasca stapanul pretutindeni.

Pisica Taur isi doreste placere, care in viziunea ei inseamna multa mancare si lenevitul cu burta plina. Niste gurmande, pisicile Taur nu pot trece niciodata pe langa castronul cu mancare fara sa mai ia macar o bucatica, oricat de satule ar fi. De aceea, majoritatea pisicilor Taur sunt grase. Mancarea poate sa arate rau, sa miroasa rau si chiar sa aiba gust rau, ele tot o vor manca. Partea buna e ca fac mult mai rar decat alte pisici nazuri la mancare.

Singurele activitati fizice de care este interesata pisica Taur sunt ridicatul si plimbatul dintr-un loc intr-altul, catre locul unde se gaseste mancarea sau pentru ca in cealalta parte a camerei pare a fi un loc mai confortabil de tolanit. Aceste pisici alearga foarte rar, semanand mai mult cu niste vacute. Unele foarte melodioase. Chiar si cand torc sunt melodioase.

Nu e nevoie sa te straduiesti foarte mult pentru a multumi o pisica Taur. Placerile simple (mancare si o perna) sunt viata ei.

Cum sa te porti cu o pisica Taur? Abtine-te sa o stresezi incercand sa o faci sa se joace. Pisica ta Taur isi va da seama ca o iubesti daca ii umpli constant castronul cu mancare.

Pisica Gemeni (mai 21 – iunie 21)
Pisicile din zodia gemeni se adapteaza foarte repede habitatului in care traiesc si se ataseaza usor de persoanele care le au in grija. Sunt foarte active, indiferent de varsta lor si totodata le place sa isi implice stapanii in toate activitatile lor. Le place, de asemenea, sa fie in centrul atentiei, de aceea sa nu fiti mirati daca, atunci cand va asteptati mai putin, va veti trezi cu ele printre picioarele dumneavoastra sau cu codita lor pufoasa sub nas.

Aceasta pisica este o intelectuala, cu o mare capacitate de a invata, deosebit de comunicativa si cu un suflet mare. Felul in care face fata diferitelor situatii este influentat de toanele in care se afla in momentul respectiv. Azi, o mangaiere poate fi rasplatita cu un alintat; maine, aceeasi mangaiere poate primi un zgariat. Ii plac jucariile si ii place ca oamenii sa ia parte la activitatile sale zilnice, ceea ce include si impartirea reusitei unei partide de vanatoare.

Este important sa-ti dai seama ca, atunci cand ai o pisica Gemeni, de fapt ai doua pisici intr-una. Foarte schimbatoare, ce mergea cu pisica asta cu o ora in urma, acum nu mai are nici un efect.

Pisicilor Gemeni le place sa comunice. Vor mieuna uitandu-se fix la tine, ca si cum ti-ar vorbi. Mieunaturile pisicilor Gemeni sunt usor de interpretat. Trebuie doar sa asculti si sa faci ceea ce iti “spun”. Odata ce pisica Gemeni realizeaza ca intelegi ce-ti “spune”, va “vorbi” din ce in ce mai mult. Le place atat de mult sa comunice, incat ar trebui sa aiba propria lor emisiune pe Animal Planet. Poate ca nu vor ajunge niciodata gazdele unei emisiuni, dar in mod sigur le place sa se uite la televizor si sa asculte radioul. Ar fi bine sa ascunzi telecomanda de pisica ta Gemeni, pentru ca ea nu incearca sa se joace cu telecomanda, ci chiar sa inteleaga cum poate schimba canalele cu ea. Vor fi cele mai fericite pisici din lume daca, atunci cand pleci de acasa, le lasi televizorul sau radioul deschise.

Pisicile Gemeni sunt pline de energie si nu pot sta linistite. Sunt foarte istete si vor incerca tot timpul sa te provoace intelectual. De fapt, cel mai bun mod de a comunica cu o pisica Gemeni este sa o provoci intelectual. Asteapta de la tine sa le fii cel mai bun prieten si partener de joaca.

Cum sa te porti cu o pisica Gemeni? Schimba des canalele la televizor. Se stie ca Gemenii se plictisesc repede, iar pisicile Gemeni nu fac exceptie.

Pisica Rac (iunie 22 – iulie 22)
Pisicile din zodia racului sunt foarte posesive si nu le place sa isi imparta mancarea cu nimeni, nici jucariile si cu atat mai putin persoanele iubite. Asa ca, atentie, daca aveti cumva intentia sa aduceti alta pisica in casa sau un catel, o sa asistati la niste batai pe cinste intre aceste animalute. Firea lor posesiva se explica prin faptul ca isi iubesc foarte mult stapanii si nu accepta sa ii imparta cu nimeni.

Pisica-Rac este deosebit de sensibila şi cu instincte defensive foarte dezvoltate. Considerand fuga ruşinoasa, dar sanatoasa, cel mai in siguranta se simte cand este singura. Are o memorie remarcabila, nu ii plac schimbarile si este melancolica, fiind capabila sa-si deplanga soarta potrivnica cat este ziua de lunga.

Aceasta pisica are nevoie de FOARTE MULTA atentie! Daca ai fost vreodata indragostit si nu te puteai abtine sa nu te uiti permanent la persoana respectiva, atunci stii ce simte pisica ta pentru tine. Poate ai senzatia ca doarme, dar daca te misti un pic, ea se va trezi imediat si se va uita cu drag la tine. Cand o pisica Rac se hotaraste sa se intinda, ea se va aseza astfel incat sa poata sa-ti urmareasca orice miscare.

Mai mult decat persoanele Rac, aceste pisici sunt extreme de iubitoare, mamoase si dornice de mangaieri. Scopul lor in viata este sa stea langa tine, sa te iubeasca si sa aiba grija de tine. Iti ofera toata dragostea lor si cer in schimb tot dragoste. Au nevoie de atat de multa dragoste, afectiune si atentie, incat, daca le ignori, se vor bosumfla imediat si iti vor intoarce spatele in semn de protest.

Pisica Rac are doua locuri favorite de cuibarit: unul in care se poate izola si ascunde, mai ales cand e bosumflata, si altul din care iti poate urmari orice miscare. Daca o pisica Rac miauna brusc, uitandu-se fix in ochii tai, ea spune “Te iubesc!”

Cum sa te porti cu o pisica Rac? Vorbeste cu pisica ta. Si arata-i cat de mult o iubesti. Aminteste-ti ca iti ofera ceea ce isi doreste cel mai mult: iubire.

Pisica Leu (iulie 23 – august 22)
Pisicile din zodia leului sunt puternice si loiale. Sunt pisici carora nu le prea place sa se joace sau sa fie alintate prea mult, mai mult decat atat, se cred si ele niste stapani ai casei, adorand sa stea pe un fotoliu si sa-i urmareasca pur si simplu pe toti cei din jurul lor. Atentie, nu incercati sa le mangaiati mai mult decat va permit ele, altfel s-ar putea sa va treziti zgariati sau muscati.

Impunatoare si curajoasa, mata-Leu se face remarcata si respectata in orice situatie. Ii place sa i se acorde atentie, convinsa ca o merita, nu admite sa fie data la o parte si nu uita niciodata jignirile aduse la adresa ei. Extrem de posesiva cu stapanii, se mentine totusi independenta. Este foarte activa, iar in lipsa unei activitati serioase se apuca sa fugareasca cai verzi de pe pereti sau umbre de soricei prin praf.

Pisicile Leu sunt cu adevarat regale. Daca ii cumperi unei astfel de pisici o zgarda, atunci ai face bine sa-i iei una cu pietre pretioase. Iti vei da seama imediat ca aceste pisici sunt reginele zodiacului. Au o postura mandra si eleganta, ca de leu la vanatoare, si un ego imens.

In momentele de relaxare, aceste pisici prefera o relatie “tactila” cu multe mangaieri, spalaturi, tors si impuns cu capul. Sunt niste pisici foarte frumoase si romantice, care te vor hipnotiza cu farmecul lor.

Dar cand vine vorba de mancare, fiecare pisica e pe cont propriu. Maraielile, scuipaturile si luptele sunt ceva normal pentru aceste pisici. La fel ca la lei, motanii vor manca primii, pisicile dupa si puii la sfarsit. Da, sunt niste pisici foarte egoiste. Si nu se sfiesc s-o arate.

La fel ca si leii, isi petrec cam 20 de ore pe zi dormind si lenevind si ii fac pe toti cei din jurul lor sa stea dupa ele pentru ca, nu-i asa, ele sunt niste regine. Le place sa fie admirate, iubite, venerate si mangaiate permanent. Aceste pisici vor umbla tantos prin casa doar pentru a fi admirate si se vor invarti in jurul oglinzii doar pentru a-si vedea propria reflexie in ea. Daca le ignori, vor face orice pentru a-ti atrage atentia. Pot ajunge chiar sa faca pipi pe un obiect la care tii foarte mult. Dupa care vor face pe imbufnatele si iti vor intoarce spatele, ducandu-se ostentativ la altcineva pentru a cauta afectiune.

Cum sa te porti cu o pisica Leu? Iubeste-o si admir-o. Are nevoie de admiratie mai mult decat de mancare.

Pisica Fecioara (august 23 – septembrie 22)
Pisicile din zodia fecioarei sunt modeste, foarte frumoase si au acea stralucire in ochisori pe care nu o regasesti nicaieri in alta parte. Sunt timide mai ales in prezenta unor persoane care nu fac parte din familie si cu greu le puteti scoate de sub canapea ca sa le prezentati prietenilor. Doar daca o mituiti cu ceva bun de mancare imediat isi va face aparitia uitandu-se la toata lumea cu niste ochisori nevinovati de copil cuminte.

Deosebit de gentila si timida, mustacioasa-fecioara adora ca toate sa fie facute ca la carte. Este foarte curata şi aranjata, ii place mancarea buna si confortul. Standardele ei de viata sunt foarte ridicate si isi alege oamenii pe spranceana. Este curioasa si rabdatoare si pastreaza o curatenie desavarsita in jurul litierei.

Pisicile Fecioara sunt cele mai mofturoase si pretentioase pisici pe care le vei intalni vreodata. Astrologii spun ca cutia de nisip a unei pisici Fecioara seamana cu o gradina japoneza. De fapt, pisicile Fecioara sunt foarte fericite daca spatiul din jurul cutiei lor de nisip este frumos decorat. Un bonsai, un micut paravan de hartie sau alte obiecte decorative, asezate la nivelul ochilor lor, le fac foarte fericite.

Pisicile Fecioara sunt extrem de curate. Acesta este motivul pentru care au foarte putine probleme de sanatate. Blana lor este in permanenta impecabila, fara cea mai mica pata. De asemenea sunt foarte atente cand mananca sau beau apa, imprastiind foarte putin in jur. Acestor pisici le place ca totul in jur sa fie curat. Le place apa, acceptand fara proteste sa fie spalate. Cat despre ghemele de blana, ce gheme? Daca le vei gasi, vor fi fie aranjate frumos intr-un colt, fie acoperite temeinic in cutia lor de nisip.

Cum sa te porti cu o pisica Fecioara? Daca ai o pisica Fecioara cu parul lung, ingrijeste-i blana cu atentie. Pastreaza-ti casa curata si ordonata pentru ca aceasta este si casa ei, iar ei asa ii place sa fie.

Pisica Balanta (septembrie 23 – octombrie 23)
Pisicile din zodia balantei sunt foarte sociabile si le place sa fie prezente peste tot unde sunt oameni. Nu le place insa sa fie prin preajma copiilor deoarece acestia au tendinta sa le traga de coada si de urechiuse. Atentie sa nu le dati mancare din conserve, aceasta nu le face bine si devin irascibile. Le place sa doarma cu voi in pat si le place sa vorbiti cu ele, iar daca va jucati cu ele alintati-le mai mult prin cuvinte decat prin mangaieri.

Incantatoare si atractiva, aceasta pisica are un comportament impecabil si da dovada de un spirit echilibrat. Se infurie rar, dar atunci trebuie sa ne ferim de ea. Iubeste oamenii, intampina pe toata lumea cu un tors primitor si accepta ca partener de joaca doar pe cineva care este la fel de experimentat in domeniu ca si ea. Totodata este o adevarata maestra in ademenirea prazii.

Pisicile Balanta sunt fermecatoare, amuzante, sociabile. Intr-un cuvant: minunate. Cu greu vei gasi o pisica Balanta care sa nu aiba si o personalitate incantatoare. Si stiu perfect ce efect are purtarea lor asupra ta. Ba chiar si flirteaza un pic cu tine.

Pisicile Balanta au nevoie de companie. Adica se simt cel mai bine daca mai exista o pisica in casa, preferabil tot dintr-un semn de aer (Gemeni sau Varsator). In felul acesta, atmosfera din casa va ramane amuzanta, jucausa si plina de energie. In caz contrar, pisica Balanta va deveni apatica, nefericita si lenesa.

Daca pisica ta Balanta iese afara, sigur va aduce alte pisici in vizita si, inainte sa-ti dai seama, vei ajunge sa hranesti toate pisicile din cartier. Ii place sa iasa, sa verifice ce s-a mai intamplat prin cartier, sa socializeze. Si ii place sa se distreze! Este genul acela de pisica ce intra in belele regulat, doar pentru ca vrea sa se distreze. Un alt lucru important de spus despre pisica Balanta este ca uraste nedreptatea si va protesta atunci cand se considera nedreptatita sau va sari in ajutorul celor care ea crede ca au fost nedreptatiti.

Cum sa te porti cu o pisica Balanta? Asigura-te ca are companie felina. Altfel se va simti extrem de singura si nefericita. Ii place sa se ia la tranta si sa se joace de-a prinselea prin toata casa cu alta pisica.

Pisica Scorpion (octombrie 24 – noiembrie 22)
Pisicile din zodia scorpion sunt pline de pasiune, le place sa se joace, sa fie tandre, alintate si iubite. In schimb, daca le vedeti ca sunt suparate e bine sa le lasati in pace pana le trece. Scoateti-le la aer liber, o plimbare prin parc le face bine si devin mai pline de energie si de viata.

Secretoasa şi posesiva, este o perfectionista in tot ceea ce face si dispretuieste slabiciunea, fie a ei, fie a altora. Este un prieten devotat, dar si un dusman inrait. Exercita o atractie deosebita asupra oamenilor, hipnotizandu-i cu ochii ei mari si frumosi. Este intotdeauna plina de energie si nu prea stie ce este rabdarea.

Pisicile Scorpion sunt cele mai rautacioase pisici. Si se comporta de parca ar avea tot timpul ceva de ascuns: stau in unghere, se ascund sub pat, fug repede dintr-un colt intr-altul si chiar te scuipa cand te uiti prea insistent la ele. Nu vei sti niciodata la ce sa te astepti de la o pisica Scorpion, nici chiar in momentele in care te lasa sa o mangai si s-o iubesti. O secunda mai tarziu poate sa se infoaie si sa te zgarie.

Pisicile Scorpion au tot felul de ascunzatori in care-si tin “averile”: jucarii, iarba matei si chiar papucii sau ochelarii tai. Deasemenea, pisicile Scorpion sunt foarte teritoriale. Sunt niste mini-detectivi care stiu tot ce se intampla in casa si prin vecini. In plus, sunt foarte geloase. Ii vor marai si scuipa pe toti cei carora le acorzi atentie, iar dupa aceea te vor face sa platesti scump. Mai ales daca tu esti persoana care o hraneste, adica persoana de care este cea mai atasata din casa.

Pisica Scorpion nu este cea mai potrivita daca ai copii deoarece este mult prea geloasa si imprevizibila. Ii va considera niste fiinte apropiate ca talie de ea care concureaza cu ea in a-ti capta atentia. Deasemenea, daca si tu esti Scorpion, pisica se va simti in competitie si cu tine, pandindu-te si uneltind impotriva ta permanent.

Cum sa te porti cu o pisica Scorpion? Pastreaza distanta; pisica Scorpion te lasa sa intelegi ce e de inteles doar cand e nevoie. Altfel, ce faci tu e si treaba ei, iar ce face ea nu e treaba ta.

Pisica Sagetator (noiembrie 23 – decembrie 21)
Pisicile din zodia sagetatorului isi iubesc libertatea, sunt nebunatice si cu mustatile pe sus. Usile deschise fie de la dulapuri sau de la camere sunt o invitatie de nerefuzat pentru pisicile din sagetator, exploratoare inascute, asa ca atentie sa nu uitati usa de la intrare deschisa. Se joaca singure, nu au nevoie neaparat de companie, le place sa iasa in aer liber iar cand au nevoie sa fie alintate gasesc de asemenea singure drumul in bratele stapanei.

Intotdeauna bine-dispusa, optimista si generoasa, aceasta mustacioasa iubeste aventura si calatoriile. Iubeste si oamenii, insa tine mai mult la libertatea sa si nu ii place sa fie implicata prea mult intr-o relatie.

Cele mai multe pisici Sagetator sunt pisici vagaboande pentru ca cel mai mult le place sa calatoreasca si sa fie libere. Sunt exploratoarele si tigancile zodiacului. Sau cu alte cuvinte, sunt acele pisici care nu au niciodata rau de masina. Daca vei vedea vreodata o pisica intr-o masina, atunci fi sigur ca acea pisica este o pisica Sagetator pornita sa exploreze lumea.

Cel mai bine se simte in natura, unde se poate juca in voie si poate vana. Fiind intotdeauna curioasa ce se afla dincolo de o usa inchisa, uraste cand este fortata sa stea intr-o zona delimitata. In timp, vor dezvolta o adevarata retea de locuri unde trebuie sa mearga, oameni de intalnit si case diverse de vizitat.

Pisicile Sagetator nu sunt nici pe departe la fel de curate ca pisicile Fecioara. De fapt, pisicile Sagetator sunt probabil cele mai murdare si neglijente pisici din tot zodiacul. Au atat de multe locuri de vizitat, incat nu mai au timp sa se ocupe si de curatenia personala sau a teritoriului lor. Jucariile lor sunt imprastiate peste tot, iar cutia lor de nisip are nevoie sa fie curatata mult mai des decat a oricarei alte pisici. Hei, cine are timp si chef sa se ocupe de jucarii sau de nisipul imprastiat in toate partile?

Pisica Sagetator este o pisica independenta, desteapta, fericita si norocoasa, ce seamana foarte mult la caracter cu Bugs Bunny. Aceasta pisica va ajunge foarte des in situatii conflictuale cu alte pisici, animale sau oameni. In majoritatea cazurilor norocul si increderea oarba in sine o vor scoate cu bine din situatia respectiva. Am putea chiar sa spunem ca pisica Sagetator are 18 vieti, dublu decat cele 9 vieti ale unei pisici obisnuite.

Cum sa te porti cu o pisica Sagetator? Ia-o cu tine in calatorie sau va pleca singura.

Pisica Capricorn (decembrie 22 – ianuarie 19)
Pisicile din zodia capricorn sunt rabdatoare si grijulii, nu sunt foarte curioase din fire, le place sa faca doar lucruri sigure si sa stea cuminti la locul lor. Se simt bine in sanul familiei si nu le place cand vin musafiri in vizita. Totodata sunt usor de antrenat deoarece sunt foarte atente, deci daca vreti sa le invatati cateva lucruri noi, cum ar fi mersul la baie sau altceva ele vor asimila informatia foarte usor.

Precauta, ambitioasa, inteleapta, deosebit de rabdatoare si persistenta, poate astepta ore in sir momentul in care poate sari pe orice misca in jurul ei, fie picioarele dumneavoastra, fie coada cainelui. Ii plac doar anumiti oameni, doar anumite jucarii, nu cere niciodata ajutorul dumneavoastra si nu suporta sa fie certata.

Pisicile Capricorn sunt destul de timide, rezervate si nu prea sociabile. Dar sunt foarte ordonate si, de obicei, sunt stapanele casei. Sunt extrem de devotate stapanului, atata vreme cat acesta se poarta frumos cu ele. Dar daca sunt tratate necorespunzator, vei crede ca ai un caine de lupta in brate in loc de pisica. De fapt, chiar si cand sunt tratate bine, au un comportament mai mult de caine decat de pisica. Pisicile Capricorn sunt recunoscute pentru perseverenta lor. Deasemenea, au un instinct si un curaj incredibile.

Vor cauta intotdeauna atentia, dragostea si admiratia ta. Dar si banii tai. Pentru ca sunt niste pisici foarte materialiste. Daca vrei sa faci o pisica Capricorn fericita, atunci tot ceea ce ii cumperi trebuie sa fie de cea mai buna calitate.

Cum sa te porti cu o pisica Capricorn? Cumpara-i ceva frumos si de calitate si vei fi prietenul ei pe viata. Plus multe vorbe bune si mangaieri.

Pisica Varsator (ianuarie 20 – februarie 18)
Pisicile din zodia varsatorului sunt foarte jucause si prietenoase. Le place sa se joace cu oricine, atat timp cat esti dispus sa le acorzi atentie. Nu le place sa li se faca baita si, in aceasta situatie, pot deveni niste mici fiare. Le place sa isi faca noi prieteni, chiar daca acestia sunt din rasa canina. Se catara peste tot indiferent ca e masa ori dulap si cel mai mult le place sa toarca in fotoliu asa ca incercati sa le oferiti un loc pufos special unde ele sa se poata relaxa.

Increzatoare, cu un temperament excentric si hotarat, pisica-varsator este si foarte incapatanata. Este prietenoasa, ii place sa fie permanent langa stapanii ei, cand acestia nu se afla in jurul apei. Desi pare calma, in realitate este foarte agitata si nervoasa. Fiind inventiva, intotdeauna va gasi o metoda de a busi cu gheruta cainii peste bot, de a pescui pestii din acvariu sau de a imprastia conţinutul cosului de gunoi.

Pisica Varsator este o pisica deosebita, care are un mod special si aventuros de a se distra. Aceasta pisica se va incurca in cablul de la telefon in fuga sa prin casa, iar daca iti lipseste telecomanda, sigur ea ti-a ascuns-o pe undeva.

Pisica Varsator este o pisica fericita, prietenoasa, putin natanga si foarte curioasa si inventiva. Jumatate din timp ai putea crede ca aceasta pisica e cu mintea in alta parte, dar de fapt asa se manifesta personalitatea ei. Adora sa se joace cu sfori, mingiute, pene si uneori aduce obiectele aruncate ca un caine. Pur si simplu vei avea impresia ca pisica ta este de pe alta planeta, pentru ca Varsatorul guverneaza viitorul, inventiile si tehnologia.

Pisica Varsator are clar nevoie sa fie supravegheata de un adult, altfel iti vei gasi casa distrusa la intoarcere. Natura ei curioasa si inventiva este dublata de tendinta catre crearea de probleme si haos. Uneori, cand constati dezastrele pricinuite, singurul lucru pe care mai poti sa-l faci este sa razi pentru ca nu poti ramane suparat pe o pisica atat de inocent de haotica.

Cum sa te porti cu o pisica Varsator? Un telefon sau o telecomanda de jucarie o vor tine ocupata si departe de belele cam o saptamana.

Pisica Pesti (februarie 19 – martie 20)
Pisicile din zodia pesti sunt la fel de alunecoase ca si acestia si de aceea cu greu le veti putea prinde. Dar atunci cand se ataseaza de voi nu veti mai scapa de ele, pentru ca sunt foarte dragastoase si tandre, le place sa iubeasca, dar si sa fie iubite. Locul preferat in care aleg sa leneveasca este pe abdomenul celor care stau intinsi in pat. Simt imediat daca stapanul este trist sau are nevoie de sprijin si isi fac aparitia imediat captandu-i intreaga atentie prin diferite giumbuslucuri.

Aceasta pisica este o visatoare, cu o sensibilitate aparte, diferita de suratele ei – este unica. Ii place sa evadeze din lumea reala intr-o lume a ei, ideala. Uneori este ciudata, greu de inteles, iar alteori este plina de sarm, simpatie si umor. Nu este egoista, imparte cu placere continutul castronului, jucariile sau stapanul.

Pisicile Pesti au o imaginatie foarte bogata, vazand lucruri pe care altii nu le vad. Sunt niste pisici foarte distractive, care considera viata o scena pe care ele joaca. De aceea, tot ceea ce fac pisicile Pesti este plin spectacol, datorita bogatei lor imaginatii.

Guvernate de planeta Neptun, pisicile Pesti sunt atrase de lucrurile bizare sau imaginare. Sunt acele pisici care vaneaza umbre inexistente pe pereti. Si care viseaza cu ochii deschisi. Sau danseaza jucaus, vanand insecte. Sunt cele mai fericite pisici, daca sunt lasate sa-si urmeze imaginatia si natura jucausa.

Pisicile Pesti sunt deasemenea foarte bune la suflet si manierate. Aceste pisici chiar isi doresc sa fie iubite si o iau personal daca simt ca nu iti pasa de ele. De fapt, motivul pentru care sunt atat de distractive este ca isi doresc sa fie iubite. Regula de aur a pisicilor Pesti este “Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!”.

Cum sa te porti cu o pisica Pesti? Aceasta pisica reactioneaza la bunatate si iubire, mangaieri si public. Daca razi sau aplauzi la ceea ce face, o vei face cea mai fericita pisica.

Odata cu evolutia suntem vesnic nevoiti sa ne reconsideram pozitiile, sa ne adaptam la noi contexte. Vrem, nu vrem, viata impune o serie de schimbari care se rasfrang asupra felului nostru de-a ne trata pe noi insine, asupra tabieturilor noastre, a felului de a vorbi, de a gandi, de a socializa etc. Nu mic e riscul de a te trezi intr-o buna zi si a constata ca nu mai stii cine esti, ca nu ai tinut prea constient pasul cu schimbarea, astfel ca, dand nas in nas cu personajul din oglinda, iti vine sa tipi de spaima. Sau poate schimbarea e una constienta, iar tipatul devine o trista resemnare in fata ranjetului ironic ce se reflecta de cealalta parte a oglinzii, batjocorind caricatura ce ai devenit.

Nu am fost niciodata adepta resemnarii, ba din contra. Am luptat cu indarjire pentru ce vroiam, si daca ieseam din respectiva batalie plina de vanatai, cu membrele zdrentuite de rani si balind sange prin toti porii. Si s-a intamplat, de nenumarate ori. Costuri prea mari si beneficii penibil de mici. N-as zice ca sunt tocmai o experta in eficienta. Totusi, am recunoscut intotdeauna situatiile in care resemnarea nu e o idee proasta: atunci cand e necesara pentru atingerea unui obiectiv atent ales si de buna voie. Si numai daca nu aduce atingere vreunuia dintre multiplele principii pe care defilez. Din pacate, uneori sunt altii cei care incearca sa te forteze sa te resemnezi, calcand cu bocancii pe valorile proprii si oferind drept obiectiv un anume ceva care prezinta zero interes pentru tine. Iar partea proasta e ca au autoritatea sa o faca. Cata motivare, cat entuziasm! Dar merita oare sa te razvratesti? Ar fi ranile de suportat?

Probabil ca nu, sau daca da, ar lasa cicatrici prea adanci pentru a merita lupta, de aceea as zice ca asta e situatia cea mai dificila care cere o reinventare in scopul adaptarii. Si cu totii ne consfruntam cu asa ceva ocazional. E o reinventare de fond si care cere o complexa analiza: ce anume modifici, in ce mod si pentru ce perioada? Cum faci sa nu te pierzi pe tine in acel ceva nou pe care-l inventezi? Trebuie sa ai mare grija ce alegi sa schimbi, pentru ca… esenta nu ti-o schimbi, probabil, niciodata. Uneori in viata mi-am pus intrebarea… oare voi putea reveni la ceea ce am fost candva? Sau voi vrea? Oare nu-mi va placea mai mult noul “eu”? Probabil aici depinde foarte mult cat de multe reinventari a suferit fiecare in timp si cat de radicale au fost ele, cat de bine se cunoaste pe sine fiecare si cat de impacat e cu asta. E greu sa-ti doresti sa redevii ce ai fost cand detestai ceea ce ai fost. La fel cum e usor a ceda mirajului noii creatii, incercand sa te convingi singur ca esti ceea ce ai inventat, adoptand o imagine ce nu-ti apartine, in esenta, tie, ci doar unei proiectii a ceea ce ti-ar placea sa fii.

In timp, am cunoscut o multime de schimbari in ritualuri zilnice, datorita reinventarilor multiple pe care am fost nevoita sa le adopt, dar am avut de curand revelatia sa constat ca m-am reinventat in… mine. Practic, prima “eu” pe care mi-o amintesc mai in detaliu e cea de fetita de scoala generala, care mergea in vacante la bunicii ei si primul lucru pe care il facea cand intra in casa bunicilor, inainte chiar de a despacheta, era urmatorul: sa cotrobai in dulapiorul de cosmetice al bunicii, pentru a vedea ce parfumuri si creme mai are, cum miros fiecare, ce farduri imi mai plac de acolo, cu care imi sta bine, proband pe rand toate rujurile si dandu-ma cu eterna oja rosie ca focul pe unghii, dupa care inspectam de-a fir-a-par, cu maxim de interes, cutiile cu bijuterii “de epoca” ale bunicii (care imi placeau la nebunie si care inca imi plac), confiscand cel putin o pereche de cercei de acolo sau un sirag de perle, casetele cu medalii si decoratiuni ale bunicului, pe care abia indrazneam sa le ating pentru a nu le pata cu mainile mele murdare de copil nevrednic in fata unor asemenea virtuti, iar in final treceam la garderoba – paradisul oricarei “femei”. Abia dupa ce terminam “inspectia”, mergeam cu bunica la bucatarie si beam ceai, mancam prajituri si barfeam despre prieteni, vecini, carti si orice altceva.

Ar fi o descriere prea lunga, daca as continua cu memorii in toate aspectele vietii mele, dar cert e ca lucrurile nu s-au schimbat mai deloc. Si astazi am exact aceleasi obiceiuri, obtin placeri din aceleasi nimicuri, am aceleasi valori si, chiar daca am avut o perioada de ratacire la un moment dat, cand am reusit perfomanta sa ma intorc cu susul in jos si mi-am privit in lacrimi caricatura in oglinda, a fost nevoie doar ca cineva sa-mi reaminteasca de unde am plecat. Reinventarea m-a adus inapoi – la mine. Orice as face, tanjesc dupa acel ceva care ma defineste, de care nu pot sa scap, orice as face, si de care nici macar nu vreau sa scap. Poate ca ordinea se mai schimba, dar elementele componente raman intotdeauna aceleasi. Iar acum, dupa atatia ani, sunt mai convinsa ca oricand de faptul ca nu mi-ar placea sa fiu altfel. Daca cineva ar indrazni sa incerce schimbe asta, ar rebui sa i-o spuna bunicii. S-ar tavali de ras in mormant.

• Later update: In intervalul 1 ianuarie – 30 iunie (2011), la Centrul Antirabic din Institutul National de Boli Infectioase “Matei Bals” s-au prezentat 6.712 persoane, din care 5.401 adulti si 1.311 copii. Totodata, din totalul celor care s-au prezentat la Centrul Antirabic, 5.205 erau din Bucuresti, iar restul din provincie. Statisticile institutului arata, de asemenea, ca 4.519 de persoane au fost muscate de caini fara stapan, 1.633 de caini care aveau stapan, iar 560 de alte animale. (Sursa: Mediafax)

Sunt o iubitoare de animale. Din totdeauna am avut macar un animal de companie, de la pui de gaina, papagali, broaste testoase, pesti, iepuri, chinchilla, (pentru o scurta perioada) caine si acum pisica. Nu suport macar ideea ca un animalut sa sufere si ma inmoi toata la filme emotionante cu animale. Da, cand vine vorba de animale sunt o lacrimogena. Dar aud sau citesc ineptiile asociatiilor pentru protectia animalelor debitate referitor la cainii vagabonzi imi sare tandara.

Cum e posibil ca unii oameni adulti si intregi la minte sa scoata pe gura asemenea tampenii, imi este greu sa imi imaginez. Totusi, de fiecare data cand autoritatile incearca sa solutioneze ODATA problema asta perpetua a animalelor fara stapan care traiesc pe strada, se trezesc subit toti marii iubitori de animale sa latre ca omoram bietele suflete nevinovate. Si sunt foarte constienta ca, scriind acest post, risc sa trezesc astfel de reactii chiar aici pe blog.

Totusi, sa nu uitam ca in tari mai “civilizate” oamenii nici nu cunosc macar conceptul de “caini vagabonzi”. Exact asa cum auziti, in Suedia spre exemplu, nu exista niciun animal pe strada, care sa fie al nimanui, abandonat, hoinarind aiurea pe strazi. In Franta, legislatia e atat de aspra cu cei care abandoneaza animale sau hranesc animale “comunitare”, sprijinind astfel de fenomene, incat nimeni nu-si permite luxul sa isi bata joc de soarta unui animal. Eu una nu am vazut nici un caine sau o pisica in perioada sederii mele in Paris.

La noi, cel putin in Bucuresti, in fiecare cartier, pe la fiecare colt de strada, te intampina cate o haita de 10 caini. In special noaptea! Cei mai putin norocosi au si de cate 20 de caini. Pe vremea cand locuiam in Militari, uneori imi era frica sa ies pe strada, din cauza cainilor vagabonzi. Nu o data mi s-a intamplat sa trec strada, pentru a nu fi atacata de haite. De doi ori am fost muscata si am facut la injectii in burta de mi s-a acrit. Sute de oameni sunt atacati de caini, unii desfigurati, altii decedati in urma acestor atacuri, iar al’ de Brigitte, care n-a vazut in viata ei un cartier bucurestean, se trezesc sa comenteze ca noi, cetatenii, victimele atacurilor acestor animale “dragalase”, suntem monstrii care sugruma destinele bietelor dobitoace. O invit pe tanti Brigitte si cei asemenea dumneaei la o plimbare prin Militari pe la 11 noaptea. Si ii urez mult succes.

Mai sunt unele opinii, conform carora omul este de fapt vinovat pentru ca este atacat de animal pe strada. INTOTDEAUNA! Oare? Haideti stimabililor domni si stimabilelor doamne sa va povestesc cum am ajuns eu sa fac injectii in burta:

- cazul 1: traversam parculetul din spatele blocului pentru a merge la scoala, cand un caine a sarit dintr-un boschete si si-a infipt coltii in piciorul meu. Daca nu sarea un vecin sa-l alunge si sa-i smulga piciorul meu din gura, nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi putut intampla. Cu ce am instigat eu acel caine la muscatura?

- cazul 2: ma plimbam cu prietenul pe strada in Cluj, cand, trecand pe langa o cladire in constructii, un caine iese pe sub gardul de protectie si, din nou, isi infige coltii in piciorul meu. De data asta, miseleste, pe la spate . Nici macar nu il vazusem pana nu i-am simtit coltii in picior.  Noroc cu prietenul meu de atunci, care l-a luat pe “animalutul neajutorat” la suturi, ca sa ma lase in pace. Din nou, cu ce l-am invitat pe acel caine sa ma atace?

Ok, poate ca exista oameni mai putin “prietenosi”, care manifesta o atitudine ostila la adresa cainilor de pe strada sau care ii agreseaza. In astfel de cazuri, de acord, omul si-o cam cere. Dar ce te faci cu 90% din victime: batranici, copii, oameni obisnuiti care ajung prin spitale cu plagi pe corp sau desfigurati, fara macar a fi reactionat in vreun fel la adresa cainelui? Unii le gasesc scuza ca vai draga, omul avea asupra lui ceva mancare. Dar stati putin, in ziua de azi nu mai ai voie sa iti cumperi sau sa transporti mancare, pentru ca risti sa ajungi in spital?

Din pacate, cea mai mare parte din vina pentru situatia cainilor vagabonzi sunt cetatenii. Mentalitatea si lipsa de respect pentru animale este cea care ne-a adus aici:

- cei care hranesc animalele de pe strada, fara a le adopta, din mila. Le iubiti, va e mila? Luati-le acasa sau castrati-le si ingrijiti-le. De ce nu le adoptati, daca vreti sa le ingrijiti? A aduce un castron cu resturi nu inseamna grija si consideratie fata de animalul care ramane pe strada si se hraneste necorespunzator din punct de vedere nutritiv , expus in continuare bolilor si pericolelor de pe strada.

- cei care refuza sa-si sterilizeze animalele, pe motiv ca “sa faca si ei cateva randuri de pui, sa fie si ei fericiti”. Aveti impresia ca a chinui un animal cu nastere (nu cred ca o catea sau o pisica se distreaza foarte mult in asemenea chinuri, iar procreerea se petrece datorita unor acte instinctuale, nicidecum din placere sau instincte materne, ca la om), batai intre masculi (e de ajuns sa auzi niste pisici in calduri si sa privesti ce bataie isi iau motanii, ca sa intelegi despre ce vorbesc), agresivitate fata de pui (nu degeaba femelele sunt singurele care au grija de pui), expunere la riscuri uriase de cancer (e demonstrat ca peste 80% din femelele necastrate vor dezvolta cancer la san sau organele genitale) inseamna a-i oferi sansa la fericire? Haideti sa fim seriosi. Si ce te faci cu generatiile de pui pe care nimeni nu-i vrea (pentru ca nu multi sunt cei care vor sa adopte animale care nu sunt de rasa, in special! caini) si tu ii arunci in strada pentru ca… nu mai poti sa-i tii?

- cei care cresc un animal si apoi il abandoneaza pe strada, pentru ca ori au ramas gravide, ori nu mai pot sa-i tina, ori nu mai au chef de ei. Oameni buni, un animal nu e jucarie pufoasa. E o mare responsabilitate. Aproape ca un copil. Nu poti sa te joci cu vietile lor asa, ca la bambilici. Eu am impresia ca multi din cei care isi iau animale sau le “multiplica” pentru propriul “amuzament” o fac pentru ca li se par dragute, ca si cum si-ar cumpara ursuleti de plus. Chestia asta tine la copii, care nu au suficient discernamant, dar adultii n-au nicio scuza.

Deci da, cetatenii au partea lor de vina pentru ca ne-am umplut de animale abandonate pe strazi, care se multiplica necontrolat incontinuu. Dar o masura trebuie luata. S-a incercat castrarea, dar nu s-a reusit cu toti cainii si nu au mai fost fonduri. Nici nu ma mir, la cate trilioane de caini avem pe strazi. S-a incercat si tinerea in adaposturi in vederea adoptiei, doar ca nimeni nu i-a adoptat. Chiar asa, voi marii iubitori de caini comunitari: de ce nu ati sarit imediat in ajutorul lor si in practica? Sau voua nu va place sa luptati pentru o cauza decat in teorie? Si atunci ce faci cu ei, cand nu reusesti sa-i castrezi si nici nu-i ia nimeni de pe strazi ca sa le ofere un camin iubitor? Pam pam… ii cam… eutanasiezi.

Oricat mi-ar displacea ideea ca bietii catei sa moara, imi pare rau pentru ei, dar prefer sa pot umbla linistita pe strada, in conditiile in care nu am nicio disponibilitate sa-i iau acasa. Iar experienta ultimilor ani mi-a demonstrat ca mai nimeni nu are aceasta disponibilitate.

Mai nou am ajuns sa-mi fie mai frica de ei decat de infractori.

In perioadele mele filosofice, adica incepand cu liceul, cand imi puneam tot felul de intrebari cu privire la viata, sensul ei si alte chestii abstracte imposibil de definit, am intampinat serioase dificultati in privinta motivului pentru care traiesc. Lasand la o parte justificarea evidenta – m-am nascut si n-am incotro – trebuie sa fie ceva, o menire, un destin, o misiune, un ceva care sa dea sens existentei mele. Evident, nu am ajuns la nici o concluzie. Dar nu am abandonat subiectul, ci doar l-am amanat, sperand ca va veni o zi in care voi fi suficient de “coapta” pentru a pricepe ceva mai mult.

Nu, acea zi nu a venit , dar experienta mi-a demonstrat ca viata nu are absolut nici un sens. Ne-am nascut, punct. In continuare, fiecare decide. E ca o petrecere la care te duci si… faci ce ai chef. Fara reguli, fara restrictii, dar incercand sa nu spargi geamurile gazdei si sa nu-i devastezi casa.

Desigur, misiunea noastra pe pamant poate fi privita si ca o ocazie de a corecta niste neajunsuri proprii. Karma explica reincarnarea si printr-o noua oportunitate de a invata din greselile comise in viata precedenta si de a plati politele aferente. In mod clar, si eu mi-am descoperit defecte care nu ar strica sa fie cat de cat ameliorate macar, daca nu eliminate complet, pana ajung din nou una cu pamantul, chestie la care lucrez in masura in care pot. Dar nu, nu cred ca o dorinta de autodepasire se poate constitui, de una singura, intr-un sens al vietii. Ar insemna sa fim ca niste copii pedepsiti dupa o gafa, intreaga noastra viata constand intr-un stat la colt cu capul in pamant.

Am mai intalnit si puncte de vedere conform carora menirea noastra pe pamant ar fi cariera aleasa. “M-am nascut sa fiu… cantareata”. Dar nu e cam mult sa asimilezi cariera vietii? Si marii artisti au facut asta, asa ca poate ei ar fi argumentul suprem pro arta/cariera ca sens a vietii. Dar oare n-au murit in mizerie, siguri, fara familie, fara iubire, nebuni, de boli venerice sau supradoze de droguri? Hmm… oare le-a priit? Normal, gusturile omului si alegerile nu se discuta. Ei au facut cum au considerat si nu trebuie judecati. Cu atat mai mult cu cat asta i-a facut fericiti. De fapt, oare nu e chiar asta cheia problemei?

In urma tuturor analizelor si filosofarilor cu care mi-am chinuit neurorii de-a lungul timpului, am ajuns la urmatoarea concluzie: nu conteaza ce alegi sa faci, nu conteaza absolut nimic, decat asta: sa fii fericit. Era o vorba: “if it ain’t fun, don’t do it” . Sau mai sugestiv, ne spune dragul de el John Lennon:

“When I was five years old, my mother told me that happiness was the key to life. When I went to school, they asked me what I wanted to be when I grew up. I wrote down ‘happy’. They told me I didn’t understand the assignment, I told them they didn’t understand life.”

Cand vad cum se streseaza unii adanc bagati cu capul in “datorii” artificiale, atribuindu-le menirea suprema de sens al vietii, ma umfla rasul. Un nonsens mai mare nici nu-mi pot inchipui.

Am preluat de la Rontziki o leapsa despre prima mea calatorie pe meleaguri straine si profit de ocazia asta pentru a va povesti de o vacanta pe care nu am descris-o nicaieri pe blog, (pentru simplul motiv ca la vremea respectiva nu aveam blog) – calatoria in Tunisia.

Daca imi amintesc bine, in Tunisia am plecat in 2007, cand nu aveam nici un stres, intrasem la master in Elvetia si asteptam sa vina toamna ca sa plec si sa nu ma mai intorc. Prietenii mei – toti ocupati cu joburi, probleme si alte cele – , iubit nu mai exista in peisaj, asa ca m-am gandit sa utilizez intr-un mod placut timpul asteptarii – sa plec undeva in vacanta . Am gasit o oferta foarte tentanta pentru statiunea Hammamet din Tunisia, la un minunat hotel de 5 stele, asa ca am luat atitudine. Cum nimeni nu era disponibil pentru plecare (deh, nu toti erau atat de liberi ca mine), mi-am luat inima in dinti si am hotarat sa plec singura. Pana la urma de ce sa renunt la excursie, doar pentru ca altii n-au timp/chef/bani? Zis si facut…

Hotelul era un vis: nu stiu cate restaurante cu specific de care iti pofteste inima, baruri, cluburi, piscina afara, piscina inauntru, jacuzzi la piscina, jacuzzi in camera, N’spe mii de cosmeticale in baie, draperii de catifea brodata, perdele din tot felul de matasuri colorate, paturi uriase si pline de pernute cu ciucurasi arabesti, spa gratuit, masaj, fitness, sali de jocuri, magazine, toate la discretie in interiorul hotelului. De mancare nu mai vorbesc… Ca sa va faceti o idee, imaginati-va un bufet suedez cu torturi intinse pe vreo 4 metri de masa. Nici nu stiu daca am reusit, in tot sejurul, sa le gust pe toate. Oricum, m-am indopat porceste . Era pacat sa nu .

Initial am vizitat statiunea intr-un trenulet, am fost la parcul de distractii local si apoi la medina pentru cumparaturi. Desi eram multe kitsch-iosenii pe acolo, recunosc ca sunt unele lucruri care merita cumparate. Cosmeticele locale (in special cele din argila verde) sunt extraordinare! Imi pare rau doar ca nu am cumparat mai multe. Nu stiam, nu ma asteptam, sa fie atat de bune si de naturale. Daca aveti ocazia sa ajungeti pe acolo, mergeti cu incredere cu sacul. Alt suvenir de mentionat, pentru amatori, este narghileaua si tutunul aromat. Nici covoarele nu sunt de lepadat. Am vazut cateva atat de frumoase ca le-as fi luat pe toate acasa. Dar nu am reusit sa gasesc o modalitate de a le cara pana in tara fara sa-mi nenorocesc cardul pe aeroport. Poate voi sunteti mai inventivi. Preturile sunt de nimic, iar covoarele sunt persane originale. Alte lucruri frumoase – argintariile, parfumurile si condimentele. Dar sa nu uitati cel mai important lucru in Tunisia – TOTUL se negociaza. Si chiar poti scoate preturi foarte bune, daca stii sa fii “jidan”.

Dupa cateva zile de “shopping” si lenevit pe sezlong la soare, in timp ce angajatii hotelului ma serveau la botu’ calului cu cocktailuri colorate cu umbrelute, si dupa multa balaceala in mare, am considerat ca nu strica putina aventura. Mi-am cumparat imediat un bilet de excursie la Cartagina, cu tur prin Sidi Bou Said, El Gem si o lunga excursie prin Sahara. Pai nu? Sa merg pana acolo sa stau doar cu fundu’n selzolg?

Cartagina mi-a placut foarte mult, era ca o gradina botanica plina cu ruine ale vechii cetati, pe malul Mediteranei. Iar Sidi Bou Said a fost, de asemenea, interesant. E un oras cocotat sus pe un deal, ale carui case sunt toate vopsite doar in alb si albastru si unde poti admira panorama marii de la inaltime. E o priveliste superba. Pacat ca era cam innorat atunci, cand am fost eu. Pentru cine nu stie, la El Gem exista un Colosseum asemanator celul italian, care s-a pastrat destul de bine, iar in apropiere se afla un muzeu unde pot fi admirate mozaicuri imense, pereti intregi, cu tavan si arcade cu tot, datand din antichitate. Sunt cu adevarat impresionante. De acolo mi-am cumparat un kit de mozaic, ce continea bucati de mozaic local, lipici si tot ce-ti trebuia pentru a-ti construi propriul mozaic acasa. L-am pus cap la cap ca un “mare mester” zidar ce sunt, iar in prezent, mozaicul cu pricina si-a gasit locul in baia “pisicii” (de fapt, baia de serviciu) . Exista si cateva sculpturi interesante, foarte frumos lucrate, la fel de vechi.

Despre Sahara pot sa va spun ca a fost  experienta aparte, pentru ca locul cu pricina este atat de diferit de ceea ce avem noi in Romania… si nu pot (oricat m-as chinui) sa-i inteleg pe cei care spun despre calatoria in Sahara ca nu merita efortul sau banii. Eu cred ca e o blasfemie sa nu o vizitezi, daca ai ocazia. Sunt portiuni pietroase, portiuni cu nisip fin, altele cu stanci si putina vegetatie, iar oazele sunt minunate. In unele poti intalni si cascade, iar eu am avut marea bafta sa vizitez desertul intr-unul din acei ani atat de rari (cam 1 la 100) in care exista balti in Sahara, pentru ca a plouat.

Apusul in desert e extraordinar, iar rasaritul chiar mai spectaculos. Am petrecut o seara minunata intr-o oaza, departe de orice urma de agitatie, inconjurata de flori si palmieri, iar dimineata am luat-o de la capat, dar imbracata ca de mers la munte, pentru ca noaptea si dimineata in desert sunt cumplit de “racoroase”. Am oprit langa un lac sarat, la o medina de unde am cumparat, chipurile, cele mai bune curmale din lume. La vremea respectiva am fost foarte sceptica in privinta acestei aprecieri, dar dupa ce am gustat mai multe, de proveniente diferite, in Romania, am constatat ca nu e departe de adevar.

Apoi m-am plimbat (desi plimbat e impropriu spus, pentru ca a fost mai degraba o goana nebuna cu un sofer ca scapat de la sanatoriu) pe dune cu un jeep condus de un nene tunisian. Nu recomand experienta celor cu probleme cardiace sau care nu au reflexele foarte bine dezvoltate. Un coleg de “excursie” a iesit din jeep cu capul spart, iar altul cu nasul spart. Deci… tineti-va bine si cascati ochii la ce se intampla, pentru ca veti zbura, literalmente, cu masina. La capatul cursei am dat de platourile de filmare de la Star Wars. Atunci nu eram mare fana a filmului, asa ca nu m-au impresionat cine stie ce… dar acum sunt teribil de incantata ca nu le-am ocolit.

Desigur, nu puteam sa plec din desert fara sa calaresc o camila. Mi-am ales o camiluta tare simpatica, deloc gretoasa (sau macar nu in ora aia in care s-a aflat in compania mea), cu care am explorat Sahara pana aproape de granita cu Algeria. Ba chiar am si facut-o sa alerge. Amuzanta e costumatia pe care localnicii te pun s-o imbraci inainte de a te urca pe camila. M-am simtit ca o talibana in toata regula. Si aratam ca una. Dar a fost distractiv.

La intoarcerea spre statiune am vizitat o locuinta berbera, sapata in dune ca o galerie subterana cu camere ca niste grote. Cat se poate de primitive, dar oamenii au fost foarte ospitalieri. Ne-au primit cu bratele deschise (din fericire, doar la figurat), ne-au aratat cum traiesc, unde dorm si ce animale poseda. Aveau o multime de papagali mici si colorati (perusi) draguti foc, magari si… cam atat. Camilie nu aveau decat una, dar am aflat ulterior ca amaratii de rand n-au asa ceva, decat foarte rar. O camila costa cam 10.000 de euro si, spre surprinderea mea, chiar se fac cumparari de femei pe camile. Am aflat personal aceasta informatie, cand un tip, deloc urat, a intrebat-o pe amica mea de excursie cate camile vrea pe… mine . Eu am luat-o initial ca pe o gluma, dar tipul era cat se poate de serios. Deci fetelor, daca va ofera cineva camile, sa nu credeti ca e o gluma, ca va treziti cu valul pe cap in secunda doi.

Am mai petrecut inca o zi tolanita la mare la soare, cuprinsa de o lene incredibila… (cred ca-n ultima zi cel mai departe m-am deplasat pana la piscina exterioara) si m-am intors. Dar am ramas cu amintirea. Si cand te gandesti ca am plecat singura… Totusi, trebuie sa remarc ca exista unele mari avantaje cand pleci singur undeva. Pe langa independenta si libertatea absoluta, care sunt evidente… Nu depinzi de nimeni, de cheful nimanui; poti pleca oricand oriunde, fara sa duci munca de convingere cu nimeni. Vrei sa fii cu noaptea in cap pe plaja, nu tragi de nimeni sa se trezeasca odata cu tine. Vrei sa strabati toata tara in lung si-n lat, nu ti se urca nimeni in cap ca-l obosesti. Vrei sa cumperi pana faci cardul praf, nu te mustra nimeni ca esti iresponsabil Deci, da. A fost o excursie foarte foarte frumoasa. Spontana, neconventionala, dar una din cele mai frumoase pe care le-am avut vreodata.